3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTREINÁT2, -Ă adj. v. înstrăinat2.

ÎNSTREINÁT2, -Ă adj. v. înstrăinat2.

ÎNSTREINÁT1 s. n. v. înstrăinat1.

ÎNSTREINÁT1 s. n. v. înstrăinat1.

înstreinat2, ~ă a vz înstrăinat2

înstreinat1 sn vz înstrăinat1

ÎNSTREINÁT, -Ă adj. v. înstrăinat.

ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i.Var.: înstreiná vb. I] – În + străin.

ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i.Var.: înstreiná vb. I] – În + străin.

ÎNSTRĂINÁT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát s. n.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINÁT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát s. n.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINÁT2, -Ă, înstrăinați, -te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial. 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o țară străină; fig. îndepărtat, rupt sufletește de cineva. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát, -ă adj.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINÁT2, -Ă, înstrăinați, -te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial. 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o țară străină; fig. îndepărtat, rupt sufletește de cineva. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát, -ă adj.] – V. înstrăina.

ÎNSTREINÁ vb. I v. înstrăina.

înstrăina [At: PRAV. MOLD. 755 / V: ~rei~, ~riena, ~rii~, ~ri~, (cscj) ~reini / Pzi: ~nez / E: în- + străin] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni străin de cineva sau de ceva. 3 vt A trimite departe de casă la studii. 4 vt (Pex) A sili să plece. 5 vr A-și părăsi familia, locul de naștere, de reședință, stabilindu-se în altă parte Si: a se exila, a se expatria. 6 vi A petrece într-un loc străin. 7 vr A se preface. 8 vt A trece altcuiva prin vânzare, dăruire, stăpânirea unui lucru. 9 vt A pierde un bun material. 10 vr (Înv) A ajunge pe mâini străine. 11 vt A sustrage. 12 vr (Fig) A se îndepărta sufletește. 13 vr (Fig) A pierde afecțiunea, simpatia cuiva.

înstrăinat1 sn [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 233 / V: ~rei~ / Pl: ~uri/ E: înstrăina] 1-6 Înstrăinare (1-6). 7 Prefăcătorie. 8-9 înstrăinare (8-9). 10 Sustragere. 11-12 Înstrăinare (11-12).

înstrăinat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 481/32 / V: ~rei~, ~rii~, ~ri~ / Pl: ~ați, ~e / E: înstrăina] 1 Care a devenit străin. 2 Care a fost trimis departe de casă la studii. 3 Silit să plece de undeva. 4 Care și-a părăsit familia, locul nașterii, reședința, stabilindu-se în altă parte. 5 Care s-a îndepărtat de caracterul național. 6 Care petrece în loc străin. 7 Prefăcut. 8 Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial. 9 (Fig) Lipsit de ceva. 10 Pierdut. 11 Sustras. 12 (Fig) îndepărtat sufletește de ceva sau cineva. 13 Care a pierdut afecțiunea cuiva.

ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și părăsi familia, locul de reședință sau de naștere, stabilindu-se în altă parte și rupîndu-se de viața de pînă atunci; a se depărta sufletește de cei de care era legat. Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. ♦ Tranz. A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin vînzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. ◊ Absol. Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. ♦ A sustrage, a fura. Cei care înstrăinează bunuri obștești sînt pedepsiți de lege. – Pronunțat: -stră-i-.Prez. ind. și: (rar) înstrăín (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201). – Variantă: înstreiná vb. I.

ÎNSTRĂINÁT, -Ă, înstrăinați, -te, adj. 1. Îndepărtat, plecat de acasă în altă localitate sau într-o țară străină; expatriat, exilat. Nicolaie Bălcescu a murit, înstrăinat de prea iubita și prea dorita sa țeară. ODOBESCU, S. III 489. Inima noastră amar te plînge, O! dulce frate înstrăinat! Martir iubite a libertății. ALECSANDRI, P. A. 74. ♦ (Despre locuri sau țări) Străin; p. ext. neprietenos, neprimitor, neospitalier. De pe-aceste locuri eu Nu m-aș duce niciodată, Căci în țară-nstrăinată Știu că plînge-voi mereu. COȘBUC, P. II 169. 2. Depărtat, izolat. Se închise în sine, înstrăinat și negru de întristare. DUMITRIU, N. 92. Pare supărată pe tine, în orice caz rece, înstrăinată și spune că ați fost prieteni. DEMETRIUS, C. 41. – Pronunțat: -stră-i-. – Variantă: înstreinát, -ă (IOSIF, PATR. 12) adj.

A SE ÎNSTRĂINÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni străin (sufletește). 2) A se așeza cu traiul în altă parte, despărțindu-se de baștină și de cei apropiați. /în + străin

A ÎNSTRĂINÁ ~éz tranz. 1) A face să se înstrăineze. 2) jur. A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns și pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. în-stră-i-] /în + străin

înstrăinà v. 1. a face străin, a depărta dela sine: a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria.

înstrăinéz v. tr. (d. străin). Alienez, fac străin (dînd orĭ vînzînd): a înstrăina averea părintească. V. refl. Mă fac străin, mă depărtez cu trupu saŭ cu inima: nu te înstrăina de patrie! – Și streinez și înstreinez (Munt.). Vechĭ și astrăinez și astriinez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înstrăiná (a ~) (-stră-i-) vb., ind. prez. 3 înstrăineáză

arată toate definițiile

Intrare: înstrăina
  • silabație: în-stră-i-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăinare
  • ‑nstrăinare
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatu‑
  • ‑nstrăinatu‑
  • înstrăinând
  • ‑nstrăinând
  • înstrăinându‑
  • ‑nstrăinându‑
singular plural
  • înstrăinea
  • ‑nstrăinea
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstrăinez
  • ‑nstrăinez
(să)
  • înstrăinez
  • ‑nstrăinez
  • înstrăinam
  • ‑nstrăinam
  • înstrăinai
  • ‑nstrăinai
  • înstrăinasem
  • ‑nstrăinasem
a II-a (tu)
  • înstrăinezi
  • ‑nstrăinezi
(să)
  • înstrăinezi
  • ‑nstrăinezi
  • înstrăinai
  • ‑nstrăinai
  • înstrăinași
  • ‑nstrăinași
  • înstrăinaseși
  • ‑nstrăinaseși
a III-a (el, ea)
  • înstrăinea
  • ‑nstrăinea
(să)
  • înstrăineze
  • ‑nstrăineze
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăină
  • ‑nstrăină
  • înstrăinase
  • ‑nstrăinase
plural I (noi)
  • înstrăinăm
  • ‑nstrăinăm
(să)
  • înstrăinăm
  • ‑nstrăinăm
  • înstrăinam
  • ‑nstrăinam
  • înstrăinarăm
  • ‑nstrăinarăm
  • înstrăinaserăm
  • ‑nstrăinaserăm
  • înstrăinasem
  • ‑nstrăinasem
a II-a (voi)
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
(să)
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinarăți
  • ‑nstrăinarăți
  • înstrăinaserăți
  • ‑nstrăinaserăți
  • înstrăinaseți
  • ‑nstrăinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstrăinea
  • ‑nstrăinea
(să)
  • înstrăineze
  • ‑nstrăineze
  • înstrăinau
  • ‑nstrăinau
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăinaseră
  • ‑nstrăinaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreinare
  • ‑nstreinare
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatu‑
  • ‑nstreinatu‑
  • înstreinând
  • ‑nstreinând
  • înstreinându‑
  • ‑nstreinându‑
singular plural
  • înstreinea
  • ‑nstreinea
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstreinez
  • ‑nstreinez
(să)
  • înstreinez
  • ‑nstreinez
  • înstreinam
  • ‑nstreinam
  • înstreinai
  • ‑nstreinai
  • înstreinasem
  • ‑nstreinasem
a II-a (tu)
  • înstreinezi
  • ‑nstreinezi
(să)
  • înstreinezi
  • ‑nstreinezi
  • înstreinai
  • ‑nstreinai
  • înstreinași
  • ‑nstreinași
  • înstreinaseși
  • ‑nstreinaseși
a III-a (el, ea)
  • înstreinea
  • ‑nstreinea
(să)
  • înstreineze
  • ‑nstreineze
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreină
  • ‑nstreină
  • înstreinase
  • ‑nstreinase
plural I (noi)
  • înstreinăm
  • ‑nstreinăm
(să)
  • înstreinăm
  • ‑nstreinăm
  • înstreinam
  • ‑nstreinam
  • înstreinarăm
  • ‑nstreinarăm
  • înstreinaserăm
  • ‑nstreinaserăm
  • înstreinasem
  • ‑nstreinasem
a II-a (voi)
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
(să)
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinarăți
  • ‑nstreinarăți
  • înstreinaserăți
  • ‑nstreinaserăți
  • înstreinaseți
  • ‑nstreinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstreinea
  • ‑nstreinea
(să)
  • înstreineze
  • ‑nstreineze
  • înstreinau
  • ‑nstreinau
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreinaseră
  • ‑nstreinaseră
Intrare: înstrăinat (adj.)
înstrăinat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: în-stră-i-nat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatul
  • înstrăinatu‑
  • ‑nstrăinatul
  • ‑nstrăinatu‑
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăinata
  • ‑nstrăinata
plural
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinații
  • ‑nstrăinații
  • înstrăinate
  • ‑nstrăinate
  • înstrăinatele
  • ‑nstrăinatele
genitiv-dativ singular
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatului
  • ‑nstrăinatului
  • înstrăinate
  • ‑nstrăinate
  • înstrăinatei
  • ‑nstrăinatei
plural
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinaților
  • ‑nstrăinaților
  • înstrăinate
  • ‑nstrăinate
  • înstrăinatelor
  • ‑nstrăinatelor
vocativ singular
plural
înstreinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatul
  • înstreinatu‑
  • ‑nstreinatul
  • ‑nstreinatu‑
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreinata
  • ‑nstreinata
plural
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinații
  • ‑nstreinații
  • înstreinate
  • ‑nstreinate
  • înstreinatele
  • ‑nstreinatele
genitiv-dativ singular
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatului
  • ‑nstreinatului
  • înstreinate
  • ‑nstreinate
  • înstreinatei
  • ‑nstreinatei
plural
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinaților
  • ‑nstreinaților
  • înstreinate
  • ‑nstreinate
  • înstreinatelor
  • ‑nstreinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înstrăinat (s.n.)
înstrăinat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: în-stră-i-nat info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatul
  • înstrăinatu‑
  • ‑nstrăinatul
  • ‑nstrăinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatului
  • ‑nstrăinatului
plural
vocativ singular
plural
înstreinat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatul
  • înstreinatu‑
  • ‑nstreinatul
  • ‑nstreinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatului
  • ‑nstreinatului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înstrăina înstrăinare înstreina înstreinare

  • 1. tranzitiv A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aliena attach_file 2 exemple
    exemple
    • Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71.
      surse: DLRLC
    • absolut Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271.
        surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A face pe cineva să se îndepărteze de ceva.
      exemple
      • Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89.
        surse: DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: înstrăin.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + străin
    surse: DEX '09 DEX '98

înstrăinat (adj.) înstreinat

  • 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial.
    surse: DEX '09
  • 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o țară străină.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: exilat expatriat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nicolaie Bălcescu a murit, înstrăinat de prea iubita și prea dorita sa țeară. ODOBESCU, S. III 489.
      surse: DLRLC
    • Inima noastră amar te plînge, O! dulce frate înstrăinat! Martir iubite a libertății. ALECSANDRI, P. A. 74.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Se închise în sine, înstrăinat și negru de întristare. DUMITRIU, N. 92.
      surse: DLRLC
    • Pare supărată pe tine, în orice caz rece, înstrăinată și spune că ați fost prieteni. DEMETRIUS, C. 41.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat Îndepărtat, rupt sufletește de cineva.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi înstrăina
    surse: DEX '09 DEX '98

înstrăinat (s.n.) înstreinat

etimologie:

  • vezi înstrăina
    surse: DEX '09 DEX '98