2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însplinare sf [At: GRIGORIU-RIGO, MED. II 21 / Pl: ~nări / E: însplina] (Reg) 1 Îmbolnăvire de splină Si: însplinat1 (1), însplineală (1). 2 Puncție făcută în splina vitelor bolnave Si: însplinat1 (2), însplineală (2). 3 (Prt) Îmbogățire. 4 (Mpp) Boală de splină la vite Si: însplinat1 (4), însplineală (4).

însplina [At: JIPESCU, O. 148 / V: (pmz) ~spil~ / Pzi: ~nez / E: în- + splină] 1 vr (Reg; d. vite) A se îmbolnăvi de splină Si: a se însplinoșa. 2 vt A face o puncție în splina vitelor bolnave. 3 vt (Reg; prt) A se îmbogăți.

ÎNSPLINÁ, însplinez, vb. I. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de splină. – Din în- + splină.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însplináre s.f. (reg.) boală de splină; însplineală.

înspliná pers. 3 sg. însplineáză, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre vite) a se îmbolnăvi de splină, a căpăta boală de splină; a dălăpi. 2. (refl.; fig.) a face avere, stare, cheag; a se îmbogăți.

Intrare: însplinare
însplinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însplinare
  • ‑nsplinare
  • însplinarea
  • ‑nsplinarea
plural
  • însplinări
  • ‑nsplinări
  • însplinările
  • ‑nsplinările
genitiv-dativ singular
  • însplinări
  • ‑nsplinări
  • însplinării
  • ‑nsplinării
plural
  • însplinări
  • ‑nsplinări
  • însplinărilor
  • ‑nsplinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însplina
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplinare
  • ‑nsplinare
  • însplinat
  • ‑nsplinat
  • însplinatu‑
  • ‑nsplinatu‑
  • însplinând
  • ‑nsplinând
  • însplinându‑
  • ‑nsplinându‑
singular plural
  • însplinea
  • ‑nsplinea
  • însplinați
  • ‑nsplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însplinez
  • ‑nsplinez
(să)
  • însplinez
  • ‑nsplinez
  • însplinam
  • ‑nsplinam
  • însplinai
  • ‑nsplinai
  • însplinasem
  • ‑nsplinasem
a II-a (tu)
  • însplinezi
  • ‑nsplinezi
(să)
  • însplinezi
  • ‑nsplinezi
  • însplinai
  • ‑nsplinai
  • însplinași
  • ‑nsplinași
  • însplinaseși
  • ‑nsplinaseși
a III-a (el, ea)
  • însplinea
  • ‑nsplinea
(să)
  • însplineze
  • ‑nsplineze
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplină
  • ‑nsplină
  • însplinase
  • ‑nsplinase
plural I (noi)
  • însplinăm
  • ‑nsplinăm
(să)
  • însplinăm
  • ‑nsplinăm
  • însplinam
  • ‑nsplinam
  • însplinarăm
  • ‑nsplinarăm
  • însplinaserăm
  • ‑nsplinaserăm
  • însplinasem
  • ‑nsplinasem
a II-a (voi)
  • însplinați
  • ‑nsplinați
(să)
  • însplinați
  • ‑nsplinați
  • însplinați
  • ‑nsplinați
  • însplinarăți
  • ‑nsplinarăți
  • însplinaserăți
  • ‑nsplinaserăți
  • însplinaseți
  • ‑nsplinaseți
a III-a (ei, ele)
  • însplinea
  • ‑nsplinea
(să)
  • însplineze
  • ‑nsplineze
  • însplinau
  • ‑nsplinau
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplinaseră
  • ‑nsplinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)