O definiție pentru însoțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însoțitu sf [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~ri / E: însoți + -(i)tură] (Înv) 1-5 Însoțire (1-5). 6 Căsătorie. 7 (Pop) Împerechere.

Intrare: însoțitură
însoțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însoțitură
  • ‑nsoțitură
  • însoțitura
  • ‑nsoțitura
plural
  • însoțituri
  • ‑nsoțituri
  • însoțiturile
  • ‑nsoțiturile
genitiv-dativ singular
  • însoțituri
  • ‑nsoțituri
  • însoțiturii
  • ‑nsoțiturii
plural
  • însoțituri
  • ‑nsoțituri
  • însoțiturilor
  • ‑nsoțiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)