înscenare sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 66 / Pl: ~nări / E: înscena] 1 Punere în scenă a unui spectacol. 2 (Fig; prt) Punere la cale a unor acțiuni rău intenționate spre a aduce cuiva prejudicii Si: uneltire.

ÎNSCENARE, înscenări, s. f. Acțiunea de a înscena. Spune că a văzut jandarmi trăgînd în noi... Înscenare... Așa a raportat domnului comandant de regiment. CAMILAR, N. I 178.

ÎNSCENARE s.f. Acțiunea de a înscena și rezultatul ei. [< înscena].

înscena vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: it înscenare] 1 A regiza un spectacol. 2 (Fig; prt) A pune la cale acțiuni rău intenționate spre a aduce cuiva prejudicii Si: a unelti.

ÎNSCENA, înscenez, vb. I. Tranz. A organiza reprezentarea pe scenă a unei piese de teatru; a pune în scenă. ♦ Fig. A pune la cale cu intenții rele un proces nejustificat sau o acțiune care aduce prejudicii unei persoane.

ÎNSCENA vb. I. tr. A monta un spectacol. ♦ (Fig.) A pune la cale acțiuni rău intenționate pentru a cauza prejudicii. [Cf. it. inscenare].

ÎNSCENA vb. tr. 1. a monta un spectacol teatral. 2. (fig.) a pune la cale acțiuni rău intenționate. (< it. inscenare)

A ÎNSCENA ~ez tranz. 1) (lucrări dramatice, opere) A pune în scenă; a reprezenta prin mijloace scenice; a monta. 2) fig. (acțiuni reprobabile) A organiza din timp prezentând, însă, ca spontan. [Sil. în-sce-] /<it. inscenare

înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări

înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări

înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări

înscena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înscenez, 3 înscenează; conj. prez. 1 sg. să înscenez, 3 să însceneze

înscena (a ~) vb., ind. prez. 3 înscenează

înscena vb., ind. prez. 1 sg. înscenez, 3 sg. și pl. înscenează

înscena (pr. sce)

înscenez.

ÎNSCENARE s. 1. v. regie. 2. (fig.) mascaradă. (Ce e această ~?)

ÎNSCENARE s. 1. montare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. 2. (fig.) mascaradă. (Ce e această ~?)

ÎNSCENA vb. v. regiza.

ÎNSCENA vb. a monta, a regiza. (A ~ un spectacol.)