opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însămărat, ~ă a [At: VISSARION, B. 118 / Pl: ~ați, ~e / E: însămăra] Care este cu samarul în spinare Si: înșeuat.

ÎNSĂMĂRÁT, -Ă, însămărați, -te, adj. (Popular) Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. V. înșeuat. Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295.

ÎNSĂMĂRÁT, -Ă, însămărați,- te, adj. (Pop.) Care poartă samarul, căruia i s-a pus samarul. – V. însămăra.

însămărat a. cu samarul în spinare: cu catârii însămărați POP.

însămăra vt [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + samar] (Înv) A pune samarul pe măgar sau pe catâr.

ÎNSĂMĂRÁ, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.

ÎNSĂMĂRÁ, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). – Din în- + samar.

însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însămărát, însămărátă, adj. (reg.) cu samarul în spinare, înșeuat cu samarul.

însămărá, însămăréz, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.

Intrare: însămărat
însămărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratul
  • însămăratu‑
  • ‑nsămăratul
  • ‑nsămăratu‑
  • însămărată
  • ‑nsămărată
  • însămărata
  • ‑nsămărata
plural
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărații
  • ‑nsămărații
  • însămărate
  • ‑nsămărate
  • însămăratele
  • ‑nsămăratele
genitiv-dativ singular
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratului
  • ‑nsămăratului
  • însămărate
  • ‑nsămărate
  • însămăratei
  • ‑nsămăratei
plural
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămăraților
  • ‑nsămăraților
  • însămărate
  • ‑nsămărate
  • însămăratelor
  • ‑nsămăratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: însămăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămărare
  • ‑nsămărare
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratu‑
  • ‑nsămăratu‑
  • însămărând
  • ‑nsămărând
  • însămărându‑
  • ‑nsămărându‑
 singular plural
  • însămărează
  • ‑nsămărează
  • însămărați
  • ‑nsămărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însămărez
  • ‑nsămărez
 (să)
  • însămărez
  • ‑nsămărez
  • însămăram
  • ‑nsămăram
  • însămărai
  • ‑nsămărai
  • însămărasem
  • ‑nsămărasem
a II-a (tu)
  • însămărezi
  • ‑nsămărezi
 (să)
  • însămărezi
  • ‑nsămărezi
  • însămărai
  • ‑nsămărai
  • însămărași
  • ‑nsămărași
  • însămăraseși
  • ‑nsămăraseși
a III-a (el, ea)
  • însămărează
  • ‑nsămărează
 (să)
  • însămăreze
  • ‑nsămăreze
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămără
  • ‑nsămără
  • însămărase
  • ‑nsămărase
plural I (noi)
  • însămărăm
  • ‑nsămărăm
 (să)
  • însămărăm
  • ‑nsămărăm
  • însămăram
  • ‑nsămăram
  • însămărarăm
  • ‑nsămărarăm
  • însămăraserăm
  • ‑nsămăraserăm
  • însămărasem
  • ‑nsămărasem
a II-a (voi)
  • însămărați
  • ‑nsămărați
 (să)
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărarăți
  • ‑nsămărarăți
  • însămăraserăți
  • ‑nsămăraserăți
  • însămăraseți
  • ‑nsămăraseți
a III-a (ei, ele)
  • însămărează
  • ‑nsămărează
 (să)
  • însămăreze
  • ‑nsămăreze
  • însămărau
  • ‑nsămărau
  • însămărară
  • ‑nsămărară
  • însămăraseră
  • ‑nsămăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însămărat, însămăratăadjectiv

  • 1. popular Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. DLRLC DLRM
    • format_quote Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. DLRLC
    • format_quote Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi însămăra DLRM

însămăra, însămărezverb

  • 1. popular A pune samarul (pe măgar sau pe catâr). DLRLC DLRM
    • format_quote Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513. DLRLC
etimologie:
  • în- + samar DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.