2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
însămărat, ~ă a [At: VISSARION, B. 118 / Pl: ~ați, ~e / E: însămăra] Care este cu samarul în spinare Si: înșeuat.
ÎNSĂMĂRÁT, -Ă, însămărați, -te, adj. (Popular) Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. V. înșeuat. Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSĂMĂRÁT, -Ă, însămărați,- te, adj. (Pop.) Care poartă samarul, căruia i s-a pus samarul. – V. însămăra.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însămărat a. cu samarul în spinare: cu catârii însămărați POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însămăra vt [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + samar] (Înv) A pune samarul pe măgar sau pe catâr.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSĂMĂRÁ, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSĂMĂRÁ, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). – Din în- + samar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
însămărát, însămărátă, adj. (reg.) cu samarul în spinare, înșeuat cu samarul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însămărá, însămăréz, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
însămărat, însămăratăadjectiv
- 1. Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. DLRLC DLRM
- Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. DLRLC
- Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295. DLRLC
-
etimologie:
- însămăra DLRM
însămăra, însămărezverb
- 1. A pune samarul (pe măgar sau pe catâr). DLRLC DLRM
- Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513. DLRLC
-
etimologie:
- în- + samar DLRM