2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însâmbra [At: DOSOFTEI, MOL. 114 / V: (înv) ~sim- / Pzi: ~rez / E: în- + sâmbră) 1 vt (Mar) A lua pe cineva de tovarăș. 2 vt (Mar; pex) A lua pe cineva în căsătorie. 3 vr (Reg) A se asocia cu cineva în vederea unui scop, a uaei afaceri comune etc. 4 vr (Pex) A se uni. 5 vr (Spc) A se întovărăși spre a forma o stână. 6 (Reg) A intra în leafă.

însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS.

însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însâmbrá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbreáză

însâmbrá vb., ind. prez. 1 sg. însâmbréz, 3 sg. și pl. însâmbreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSÂMBRÁ vb. v. asocia, grupa, însoți, întovărăși, uni.

însîmbra vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însâmbráre s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune).

însâmbrá, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).

însâmbrá, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie”.

Intrare: însâmbrare
însâmbrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însâmbrare
  • ‑nsâmbrare
  • însâmbrarea
  • ‑nsâmbrarea
plural
  • însâmbrări
  • ‑nsâmbrări
  • însâmbrările
  • ‑nsâmbrările
genitiv-dativ singular
  • însâmbrări
  • ‑nsâmbrări
  • însâmbrării
  • ‑nsâmbrării
plural
  • însâmbrări
  • ‑nsâmbrări
  • însâmbrărilor
  • ‑nsâmbrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însâmbra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însâmbra
  • ‑nsâmbra
  • însâmbrare
  • ‑nsâmbrare
  • însâmbrat
  • ‑nsâmbrat
  • însâmbratu‑
  • ‑nsâmbratu‑
  • însâmbrând
  • ‑nsâmbrând
  • însâmbrându‑
  • ‑nsâmbrându‑
singular plural
  • însâmbrea
  • ‑nsâmbrea
  • însâmbrați
  • ‑nsâmbrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însâmbrez
  • ‑nsâmbrez
(să)
  • însâmbrez
  • ‑nsâmbrez
  • însâmbram
  • ‑nsâmbram
  • însâmbrai
  • ‑nsâmbrai
  • însâmbrasem
  • ‑nsâmbrasem
a II-a (tu)
  • însâmbrezi
  • ‑nsâmbrezi
(să)
  • însâmbrezi
  • ‑nsâmbrezi
  • însâmbrai
  • ‑nsâmbrai
  • însâmbrași
  • ‑nsâmbrași
  • însâmbraseși
  • ‑nsâmbraseși
a III-a (el, ea)
  • însâmbrea
  • ‑nsâmbrea
(să)
  • însâmbreze
  • ‑nsâmbreze
  • însâmbra
  • ‑nsâmbra
  • însâmbră
  • ‑nsâmbră
  • însâmbrase
  • ‑nsâmbrase
plural I (noi)
  • însâmbrăm
  • ‑nsâmbrăm
(să)
  • însâmbrăm
  • ‑nsâmbrăm
  • însâmbram
  • ‑nsâmbram
  • însâmbrarăm
  • ‑nsâmbrarăm
  • însâmbraserăm
  • ‑nsâmbraserăm
  • însâmbrasem
  • ‑nsâmbrasem
a II-a (voi)
  • însâmbrați
  • ‑nsâmbrați
(să)
  • însâmbrați
  • ‑nsâmbrați
  • însâmbrați
  • ‑nsâmbrați
  • însâmbrarăți
  • ‑nsâmbrarăți
  • însâmbraserăți
  • ‑nsâmbraserăți
  • însâmbraseți
  • ‑nsâmbraseți
a III-a (ei, ele)
  • însâmbrea
  • ‑nsâmbrea
(să)
  • însâmbreze
  • ‑nsâmbreze
  • însâmbrau
  • ‑nsâmbrau
  • însâmbra
  • ‑nsâmbra
  • însâmbraseră
  • ‑nsâmbraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)