4 definiții pentru înrubedenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRUBEDENÍT, -Ă, înrubedeniți, -te, adj. (Rar) Înrudit. Se știe înrubedenit cu el prin fiică. ARDELEANU, D. 186.

ÎNRUBEDENÍT, -Ă, înrubedeniți, -te, adj. (Rar) Înrudit. – Din în- + rubedenie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: înrubedenit
înrubedenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrubedenit
  • ‑nrubedenit
  • înrubedenitul
  • înrubedenitu‑
  • ‑nrubedenitul
  • ‑nrubedenitu‑
  • înrubedeni
  • ‑nrubedeni
  • înrubedenita
  • ‑nrubedenita
plural
  • înrubedeniți
  • ‑nrubedeniți
  • înrubedeniții
  • ‑nrubedeniții
  • înrubedenite
  • ‑nrubedenite
  • înrubedenitele
  • ‑nrubedenitele
genitiv-dativ singular
  • înrubedenit
  • ‑nrubedenit
  • înrubedenitului
  • ‑nrubedenitului
  • înrubedenite
  • ‑nrubedenite
  • înrubedenitei
  • ‑nrubedenitei
plural
  • înrubedeniți
  • ‑nrubedeniți
  • înrubedeniților
  • ‑nrubedeniților
  • înrubedenite
  • ‑nrubedenite
  • înrubedenitelor
  • ‑nrubedenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrubedenit

etimologie:

  • în- + rubedenie
    surse: DLRM