2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrămura vr [At: PANN, ap. ȘĂINEANU, D. U. / V: (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + ramură] 1 (Rar) A se acoperi de ramuri. 2 A se desface în două.

înrămurà v. a se acoperi cu ramuri: să se înrămureze pomul PANN.

rămuréz (mă) v. refl. (d. ramură). Rar. Mă prelungesc în ramurĭ, mă ramific (vorbind de copacĭ, munțĭ, drumurĭ). – Și înr-.

Intrare: înrămurare
înrămurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrămurare
  • ‑nrămurare
  • înrămurarea
  • ‑nrămurarea
plural
  • înrămurări
  • ‑nrămurări
  • înrămurările
  • ‑nrămurările
genitiv-dativ singular
  • înrămurări
  • ‑nrămurări
  • înrămurării
  • ‑nrămurării
plural
  • înrămurări
  • ‑nrămurări
  • înrămurărilor
  • ‑nrămurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înrămura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrămura
  • ‑nrămura
  • înrămurare
  • ‑nrămurare
  • înrămurat
  • ‑nrămurat
  • înrămuratu‑
  • ‑nrămuratu‑
  • înrămurând
  • ‑nrămurând
  • înrămurându‑
  • ‑nrămurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înrămurea
  • ‑nrămurea
(să)
  • înrămureze
  • ‑nrămureze
  • înrămura
  • ‑nrămura
  • înrămură
  • ‑nrămură
  • înrămurase
  • ‑nrămurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înrămurea
  • ‑nrămurea
(să)
  • înrămureze
  • ‑nrămureze
  • înrămurau
  • ‑nrămurau
  • înrămura
  • ‑nrămura
  • înrămuraseră
  • ‑nrămuraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)