2 definiții pentru înrăbojit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrăbojit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: în- + răboj + -it] (Înv) Care este trecut la răboj.

ÎNRĂBOJÍT, -Ă, înrăbojiți, -te, adj. Care este trecut la răboj; înscris. – Din în- + răboj.

Intrare: înrăbojit
înrăbojit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrăbojit
  • ‑nrăbojit
  • înrăbojitul
  • înrăbojitu‑
  • ‑nrăbojitul
  • ‑nrăbojitu‑
  • înrăboji
  • ‑nrăboji
  • înrăbojita
  • ‑nrăbojita
plural
  • înrăbojiți
  • ‑nrăbojiți
  • înrăbojiții
  • ‑nrăbojiții
  • înrăbojite
  • ‑nrăbojite
  • înrăbojitele
  • ‑nrăbojitele
genitiv-dativ singular
  • înrăbojit
  • ‑nrăbojit
  • înrăbojitului
  • ‑nrăbojitului
  • înrăbojite
  • ‑nrăbojite
  • înrăbojitei
  • ‑nrăbojitei
plural
  • înrăbojiți
  • ‑nrăbojiți
  • înrăbojiților
  • ‑nrăbojiților
  • înrăbojite
  • ‑nrăbojite
  • înrăbojitelor
  • ‑nrăbojitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)