2 definiții pentru înomeni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înomeni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + oameni] (Bis; înv) A se preface în om Si: a se încarna, A se întrupa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înomení vb. IV refl. (înv.) a se preface în om, a lua chip omenesc; a se încarna, a se întrupa, a se împelița.

Intrare: înomeni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înomeni
  • ‑nomeni
  • înomenire
  • ‑nomenire
  • înomenit
  • ‑nomenit
  • înomenitu‑
  • ‑nomenitu‑
  • înomenind
  • ‑nomenind
  • înomenindu‑
  • ‑nomenindu‑
singular plural
  • înomenește
  • ‑nomenește
  • înomeniți
  • ‑nomeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înomenesc
  • ‑nomenesc
(să)
  • înomenesc
  • ‑nomenesc
  • înomeneam
  • ‑nomeneam
  • înomenii
  • ‑nomenii
  • înomenisem
  • ‑nomenisem
a II-a (tu)
  • înomenești
  • ‑nomenești
(să)
  • înomenești
  • ‑nomenești
  • înomeneai
  • ‑nomeneai
  • înomeniși
  • ‑nomeniși
  • înomeniseși
  • ‑nomeniseși
a III-a (el, ea)
  • înomenește
  • ‑nomenește
(să)
  • înomenească
  • ‑nomenească
  • înomenea
  • ‑nomenea
  • înomeni
  • ‑nomeni
  • înomenise
  • ‑nomenise
plural I (noi)
  • înomenim
  • ‑nomenim
(să)
  • înomenim
  • ‑nomenim
  • înomeneam
  • ‑nomeneam
  • înomenirăm
  • ‑nomenirăm
  • înomeniserăm
  • ‑nomeniserăm
  • înomenisem
  • ‑nomenisem
a II-a (voi)
  • înomeniți
  • ‑nomeniți
(să)
  • înomeniți
  • ‑nomeniți
  • înomeneați
  • ‑nomeneați
  • înomenirăți
  • ‑nomenirăți
  • înomeniserăți
  • ‑nomeniserăți
  • înomeniseți
  • ‑nomeniseți
a III-a (ei, ele)
  • înomenesc
  • ‑nomenesc
(să)
  • înomenească
  • ‑nomenească
  • înomeneau
  • ‑nomeneau
  • înomeni
  • ‑nomeni
  • înomeniseră
  • ‑nomeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)