2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOROIT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiat, -ă adj.] – V. înnoroi.

ÎNNOROIT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiat, -ă adj.] – V. înnoroi.

înnoroit, ~ă a [At: MEHEDINȚI, P. 8 / V: ~iat / S și: îno~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnoroi] 1 Umplut de noroi. 2 Murdărit.

ÎNNOROIT, -Ă, innoroiți, -te, adj. Plin de noroi, umplut de noroi. Șosele innoroite. – Variantă: înnoroiat,-ă (C. PETRESCU, Î. I 241) adj.

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroia vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroia vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROIA vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROIAT, -Ă adj. v. înnoroit.

înnoroi [At: DIONISIE, C. 181 / Pzi: ~esc / V: (cscj) ~a / S și: îno~ / E: în- + noroi] 1-2 vtr A (se) umple de noroi. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5 vi (Rar; d. râuri) A ieși din albie și a inunda cu noroi.

înnoroiat, ~ă a vz înnoroit

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroia vb. I.

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, 3 sg. înnoroiește, imperf. 1 înnoroiam; conj. prez. 1 sg. să înnoroiesc, 3 să înnoroiască

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 înnoroiască

înnoroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiască

înnoroiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNOROIT adj. v. împotmolit, înglodat, înnămolit, nămolit.

înnoroit adj. v. ÎMPOTMOLIT. ÎNGLODAT. ÎNNĂMOLIT. NĂMOLIT.

ÎNNOROI vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

înnoroi vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

Intrare: înnoroit
înnoroit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitul
  • înnoroitu‑
  • ‑nnoroitul
  • ‑nnoroitu‑
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroita
  • ‑nnoroita
plural
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiții
  • ‑nnoroiții
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitele
  • ‑nnoroitele
genitiv-dativ singular
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitului
  • ‑nnoroitului
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitei
  • ‑nnoroitei
plural
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiților
  • ‑nnoroiților
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitelor
  • ‑nnoroitelor
vocativ singular
plural
înnoroiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatul
  • înnoroiatu‑
  • ‑nnoroiatul
  • ‑nnoroiatu‑
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiata
  • ‑nnoroiata
plural
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiații
  • ‑nnoroiații
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatele
  • ‑nnoroiatele
genitiv-dativ singular
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatului
  • ‑nnoroiatului
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatei
  • ‑nnoroiatei
plural
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiaților
  • ‑nnoroiaților
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatelor
  • ‑nnoroiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înnoroi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroire
  • ‑nnoroire
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitu‑
  • ‑nnoroitu‑
  • înnoroind
  • ‑nnoroind
  • înnoroindu‑
  • ‑nnoroindu‑
singular plural
  • înnoroiește
  • ‑nnoroiește
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
(să)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroii
  • ‑nnoroii
  • înnoroisem
  • ‑nnoroisem
a II-a (tu)
  • înnoroiești
  • ‑nnoroiești
(să)
  • înnoroiești
  • ‑nnoroiești
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiși
  • ‑nnoroiși
  • înnoroiseși
  • ‑nnoroiseși
a III-a (el, ea)
  • înnoroiește
  • ‑nnoroiește
(să)
  • înnoroiască
  • ‑nnoroiască
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroise
  • ‑nnoroise
plural I (noi)
  • înnoroim
  • ‑nnoroim
(să)
  • înnoroim
  • ‑nnoroim
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroirăm
  • ‑nnoroirăm
  • înnoroiserăm
  • ‑nnoroiserăm
  • înnoroisem
  • ‑nnoroisem
a II-a (voi)
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
(să)
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroirăți
  • ‑nnoroirăți
  • înnoroiserăți
  • ‑nnoroiserăți
  • înnoroiseți
  • ‑nnoroiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
(să)
  • înnoroiască
  • ‑nnoroiască
  • înnoroiau
  • ‑nnoroiau
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroiseră
  • ‑nnoroiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiere
  • ‑nnoroiere
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatu‑
  • ‑nnoroiatu‑
  • înnoroind
  • ‑nnoroind
  • înnoroindu‑
  • ‑nnoroindu‑
singular plural
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoroiez
  • ‑nnoroiez
(să)
  • înnoroiez
  • ‑nnoroiez
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiasem
  • ‑nnoroiasem
a II-a (tu)
  • înnoroiezi
  • ‑nnoroiezi
(să)
  • înnoroiezi
  • ‑nnoroiezi
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiași
  • ‑nnoroiași
  • înnoroiaseși
  • ‑nnoroiaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
(să)
  • înnoroieze
  • ‑nnoroieze
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroie
  • ‑nnoroie
  • înnoroiase
  • ‑nnoroiase
plural I (noi)
  • înnoroiem
  • ‑nnoroiem
(să)
  • înnoroiem
  • ‑nnoroiem
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroiarăm
  • ‑nnoroiarăm
  • înnoroiaserăm
  • ‑nnoroiaserăm
  • înnoroiasem
  • ‑nnoroiasem
a II-a (voi)
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
(să)
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiarăți
  • ‑nnoroiarăți
  • înnoroiaserăți
  • ‑nnoroiaserăți
  • înnoroiaseți
  • ‑nnoroiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
(să)
  • înnoroieze
  • ‑nnoroieze
  • înnoroiau
  • ‑nnoroiau
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiaseră
  • ‑nnoroiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnoroit, înnoroiadjectiv

etimologie:
  • vezi înnoroi DEX '09 DEX '98

înnoroi, înnoroiescverb

etimologie:
  • În + noroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.