2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

înnoroiat, ~ă a vz înnoroit

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROIÁ vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi.

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi.

înnoroi [At: DIONISIE, C. 181 / Pzi: ~esc / V: (cscj) ~a / S și: îno~ / E: în- + noroi] 1-2 vtr A (se) umple de noroi. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5 vi (Rar; d. râuri) A ieși din albie și a inunda cu noroi.

înnoroit, ~ă a [At: MEHEDINȚI, P. 8 / V: ~iat / S și: îno~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnoroi] 1 Umplut de noroi. 2 Murdărit.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroiá vb. I.

ÎNNOROÍT, -Ă, innoroiți, -te, adj. Plin de noroi, umplut de noroi. Șosele innoroite. – Variantă: înnoroiát,-ă (C. PETRESCU, Î. I 241) adj.

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnoroí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 înnoroiáscă

înnoroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiáscă

înnoroiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNOROÍ vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

ÎNNOROÍT adj. v. împotmolit, înglodat, înnămolit, nămolit.

înnoroi vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

înnoroit adj. v. ÎMPOTMOLIT. ÎNGLODAT. ÎNNĂMOLIT. NĂMOLIT.

Intrare: înnoroi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroire
  • ‑nnoroire
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitu‑
  • ‑nnoroitu‑
  • înnoroind
  • ‑nnoroind
  • înnoroindu‑
  • ‑nnoroindu‑
singular plural
  • înnoroiește
  • ‑nnoroiește
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
(să)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroii
  • ‑nnoroii
  • înnoroisem
  • ‑nnoroisem
a II-a (tu)
  • înnoroiești
  • ‑nnoroiești
(să)
  • înnoroiești
  • ‑nnoroiești
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiși
  • ‑nnoroiși
  • înnoroiseși
  • ‑nnoroiseși
a III-a (el, ea)
  • înnoroiește
  • ‑nnoroiește
(să)
  • înnoroiască
  • ‑nnoroiască
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroise
  • ‑nnoroise
plural I (noi)
  • înnoroim
  • ‑nnoroim
(să)
  • înnoroim
  • ‑nnoroim
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroirăm
  • ‑nnoroirăm
  • înnoroiserăm
  • ‑nnoroiserăm
  • înnoroisem
  • ‑nnoroisem
a II-a (voi)
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
(să)
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroirăți
  • ‑nnoroirăți
  • înnoroiserăți
  • ‑nnoroiserăți
  • înnoroiseți
  • ‑nnoroiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
(să)
  • înnoroiască
  • ‑nnoroiască
  • înnoroiau
  • ‑nnoroiau
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroiseră
  • ‑nnoroiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiere
  • ‑nnoroiere
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatu‑
  • ‑nnoroiatu‑
  • înnoroind
  • ‑nnoroind
  • înnoroindu‑
  • ‑nnoroindu‑
singular plural
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoroiez
  • ‑nnoroiez
(să)
  • înnoroiez
  • ‑nnoroiez
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiasem
  • ‑nnoroiasem
a II-a (tu)
  • înnoroiezi
  • ‑nnoroiezi
(să)
  • înnoroiezi
  • ‑nnoroiezi
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiași
  • ‑nnoroiași
  • înnoroiaseși
  • ‑nnoroiaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
(să)
  • înnoroieze
  • ‑nnoroieze
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroie
  • ‑nnoroie
  • înnoroiase
  • ‑nnoroiase
plural I (noi)
  • înnoroiem
  • ‑nnoroiem
(să)
  • înnoroiem
  • ‑nnoroiem
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroiarăm
  • ‑nnoroiarăm
  • înnoroiaserăm
  • ‑nnoroiaserăm
  • înnoroiasem
  • ‑nnoroiasem
a II-a (voi)
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
(să)
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiarăți
  • ‑nnoroiarăți
  • înnoroiaserăți
  • ‑nnoroiaserăți
  • înnoroiaseți
  • ‑nnoroiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
(să)
  • înnoroieze
  • ‑nnoroieze
  • înnoroiau
  • ‑nnoroiau
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiaseră
  • ‑nnoroiaseră
Intrare: înnoroit
înnoroit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitul
  • înnoroitu‑
  • ‑nnoroitul
  • ‑nnoroitu‑
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroita
  • ‑nnoroita
plural
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiții
  • ‑nnoroiții
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitele
  • ‑nnoroitele
genitiv-dativ singular
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitului
  • ‑nnoroitului
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitei
  • ‑nnoroitei
plural
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiților
  • ‑nnoroiților
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitelor
  • ‑nnoroitelor
vocativ singular
plural
înnoroiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatul
  • înnoroiatu‑
  • ‑nnoroiatul
  • ‑nnoroiatu‑
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiata
  • ‑nnoroiata
plural
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiații
  • ‑nnoroiații
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatele
  • ‑nnoroiatele
genitiv-dativ singular
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatului
  • ‑nnoroiatului
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatei
  • ‑nnoroiatei
plural
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiaților
  • ‑nnoroiaților
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatelor
  • ‑nnoroiatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnoroi înnoroire înnoroit înnoroia înnoroiat înnoroiere

etimologie:

  • În + noroi
    surse: DEX '09 DEX '98

înnoroit înnoroiat

etimologie:

  • vezi înnoroi
    surse: DEX '09 DEX '98