dexonline

info

2 intrări

20 de definiții

din care

explicative DEX (11)
ortografice DOOM (5)
sinonime (4)

Explicative DEX

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroia vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROIA vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROIAT, -Ă adj. v. înnoroit.

ÎNNOROIT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiat, -ă adj.] – V. înnoroi.

înnoroi [At: DIONISIE, C. 181 / Pzi: ~esc / V: (cscj) ~a / S și: îno~ / E: în- + noroi] 1-2 vtr A (se) umple de noroi. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5 vi (Rar; d. râuri) A ieși din albie și a inunda cu noroi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înnoroia v vz înnoroi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înnoroiat, ~ă a vz înnoroit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înnoroit, ~ă a [At: MEHEDINȚI, P. 8 / V: ~iat / S și: îno~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnoroi] 1 Umplut de noroi. 2 Murdărit.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroia vb. I.

ÎNNOROIT, -Ă, innoroiți, -te, adj. Plin de noroi, umplut de noroi. Șosele innoroite. – Variantă: înnoroiat,-ă (C. PETRESCU, Î. I 241) adj.

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.

Ortografice DOOM

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, 3 sg. înnoroiește, imperf. 1 înnoroiam; conj. prez. 1 sg. să înnoroiesc, 3 să înnoroiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 să înnoroiască

înnoroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiască

înnoroi

înnoroiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Sinonime

ÎNNOROI vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

ÎNNOROIT adj. v. împotmolit, înglodat, înnămolit, nămolit.

înnoroi vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

înnoroit adj. v. ÎMPOTMOLIT. ÎNGLODAT. ÎNNĂMOLIT. NĂMOLIT.

Intrare: înnoroi

înnoroi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înnoroi ‑nnoroi	înnoroire ‑nnoroire	înnoroit ‑nnoroit înnoroitu‑ ‑nnoroitu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	singular	plural
		(a) înnoroi ‑nnoroi	înnoroire ‑nnoroire	înnoroit ‑nnoroit înnoroitu‑ ‑nnoroitu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	înnoroiește ‑nnoroiește	înnoroiți ‑nnoroiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înnoroiesc ‑nnoroiesc	(să) înnoroiesc ‑nnoroiesc	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroii ‑nnoroii	înnoroisem ‑nnoroisem
	a II-a (tu)	înnoroiești ‑nnoroiești	(să) înnoroiești ‑nnoroiești	înnoroiai ‑nnoroiai	înnoroiși ‑nnoroiși	înnoroiseși ‑nnoroiseși
	a III-a (el, ea)	înnoroiește ‑nnoroiește	(să) înnoroiască ‑nnoroiască	înnoroia ‑nnoroia	înnoroi ‑nnoroi	înnoroise ‑nnoroise
plural	I (noi)	înnoroim ‑nnoroim	(să) înnoroim ‑nnoroim	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroirăm ‑nnoroirăm	înnoroiserăm ‑nnoroiserăm înnoroisem ‑nnoroisem
	a II-a (voi)	înnoroiți ‑nnoroiți	(să) înnoroiți ‑nnoroiți	înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroirăți ‑nnoroirăți	înnoroiserăți ‑nnoroiserăți înnoroiseți ‑nnoroiseți
	a III-a (ei, ele)	înnoroiesc ‑nnoroiesc	(să) înnoroiască ‑nnoroiască	înnoroiau ‑nnoroiau	înnoroiră ‑nnoroiră	înnoroiseră ‑nnoroiseră

înnoroia verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT213)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înnoroia ‑nnoroia	înnoroiere ‑nnoroiere	înnoroiat ‑nnoroiat înnoroiatu‑ ‑nnoroiatu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	singular	plural
		(a) înnoroia ‑nnoroia	înnoroiere ‑nnoroiere	înnoroiat ‑nnoroiat înnoroiatu‑ ‑nnoroiatu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	înnoroiază ‑nnoroiază	înnoroiați ‑nnoroiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înnoroiez ‑nnoroiez	(să) înnoroiez ‑nnoroiez	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroiai ‑nnoroiai	înnoroiasem ‑nnoroiasem
	a II-a (tu)	înnoroiezi ‑nnoroiezi	(să) înnoroiezi ‑nnoroiezi	înnoroiai ‑nnoroiai	înnoroiași ‑nnoroiași	înnoroiaseși ‑nnoroiaseși
	a III-a (el, ea)	înnoroiază ‑nnoroiază	(să) înnoroieze ‑nnoroieze	înnoroia ‑nnoroia	înnoroie ‑nnoroie	înnoroiase ‑nnoroiase
plural	I (noi)	înnoroiem ‑nnoroiem	(să) înnoroiem ‑nnoroiem	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroiarăm ‑nnoroiarăm	înnoroiaserăm ‑nnoroiaserăm înnoroiasem ‑nnoroiasem
	a II-a (voi)	înnoroiați ‑nnoroiați	(să) înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroiarăți ‑nnoroiarăți	înnoroiaserăți ‑nnoroiaserăți înnoroiaseți ‑nnoroiaseți
	a III-a (ei, ele)	înnoroiază ‑nnoroiază	(să) înnoroieze ‑nnoroieze	înnoroiau ‑nnoroiau	înnoroiară ‑nnoroiară	înnoroiaseră ‑nnoroiaseră

arată variantele

Intrare: înnoroit

înnoroit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înnoroit ‑nnoroit	înnoroitul înnoroitu‑ ‑nnoroitul ‑nnoroitu‑	înnoroită ‑nnoroită	înnoroita ‑nnoroita
nominativ-acuzativ	plural	înnoroiți ‑nnoroiți	înnoroiții ‑nnoroiții	înnoroite ‑nnoroite	înnoroitele ‑nnoroitele
genitiv-dativ	singular	înnoroit ‑nnoroit	înnoroitului ‑nnoroitului	înnoroite ‑nnoroite	înnoroitei ‑nnoroitei
genitiv-dativ	plural	înnoroiți ‑nnoroiți	înnoroiților ‑nnoroiților	înnoroite ‑nnoroite	înnoroitelor ‑nnoroitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

înnoroiat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înnoroiat ‑nnoroiat	înnoroiatul înnoroiatu‑ ‑nnoroiatul ‑nnoroiatu‑	înnoroiată ‑nnoroiată	înnoroiata ‑nnoroiata
nominativ-acuzativ	plural	înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroiații ‑nnoroiații	înnoroiate ‑nnoroiate	înnoroiatele ‑nnoroiatele
genitiv-dativ	singular	înnoroiat ‑nnoroiat	înnoroiatului ‑nnoroiatului	înnoroiate ‑nnoroiate	înnoroiatei ‑nnoroiatei
genitiv-dativ	plural	înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroiaților ‑nnoroiaților	înnoroiate ‑nnoroiate	înnoroiatelor ‑nnoroiatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înnoroi, înnoroiescverb

1. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: noroi nămoli împotmoli îngloda înnămoli
- format_quote Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. DLRLC

etimologie:

În + noroi DEX '09 DEX '98

înnoroit, înnoroităadjectiv

1. Umplut de noroi; înfundat în noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: nămolit împotmolit înglodat înnămolit
- format_quote Șosele innoroite. DLRLC

etimologie:

vezi înnoroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.