2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMERÍ vb. IV v. nimeri.

NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

nimeri1 [At: COD. VOR. 58/9 / V: nem~, (îrg) num~ / Pzi: ~resc, (reg) nimer; nimăr, 3 (reg) nimere, nimăre / E: bg намеря] 1 vt A găsi pe cineva sau ceva din întâmplare. 2 vi A da peste... 3 vt A găsi alegând din mai multe posibilități ceea ce corespunde, într-o împrejurare dată, adevărului sau necesității. 4 vt (Fșa) A ghici. 5-6 vi (Îe) A ~ bine (sau ~ rău) A raționa corect (sau incorect). 7-8 (Îae sau, fam, a o ~ ori a o ~ bine sau rău) A proceda (așa cum trebuie sau) cum nu trebuie. 9 vt (Fam; îe) A o ~ (bine) A spune lucrurilor pe nume. 10 vt (Fam; îae) A ghici. 11 vt (Îe) A (o) ~ ca Irimia (sau ca Ivan, ca Stan) cu oiștea-n gard, sau a (o) ~ ca țiganul la împărat, a (o) ~ ca nuca-n perete A proceda exact cum nu trebuie. 12 vt (Îae) A-și face o socoteală greșită, nepotrivită. 13 vt (Îe) A (o) ~ (ca țiganul) miercurea (sau vinerea) la stână A ajunge undeva într-un moment nepotrivit. 14 vr A fi de față întâmplător Si: (nob) a se năpădi (17). 15 vr A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel Si: a se potrivi, (pop) a se brodi. 16 vrr (Pop) A se potrivi unul cu altul. 17 vru A se întâmpla. 18 vi A sosi undeva sau de undeva pe neașteptate, din întâmplare. 19 vi A izbuti să ajungă la locul dorit. 20 vi A reuși să găsească ținta căutată. 21-22 vtr (Fșa) (A atinge pe cineva sau) a se lovi țintind cu o armă, cu un obiect aruncat, cu un proiectil Si: (pop) a (se) păli. 23 vt (Spc) A lovi în țintă. 24 vt (Pop; îe) Cine nu chitește, nu nimerește Cine nu se gândește bine când face ceva, nu nimerește. 25 vi A izbuti să atingă scopul urmărit Si: a reuși. 26 (Spc) vi A reuși în munca întreprinsă.

NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge, a lovi (unde trebuie) cu un obiect aruncat sau cu proiectilul unei arme. Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata. CREANGĂ, P. 245. Paloșul mi-l învîrtea, În Mogoș îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154. A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24. ◊ Absol. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14. 2. Intranz. A ajunge, a sosi undeva, uneori din întîmplare, a ajunge la... Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. REBREANU, R. I 268. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANGĂ, P. 90. Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104. 3. Tranz. A afla, a găsi, a descoperi pe cineva sau ceva (printr-o întîmplare). Niciodată n-a nimerit-o acasă singură. REBREANU, I. 104. Nu știa ce să facă, ca s-o poată găsi și nimeri. ȘEZ. V. 66. A nimerit orbul Brăila v. orb.Intranz. A da de... Între-acestea nimeresc peste o urmă de bou, plină cu apă limpede. RETEGANUL, P. I 45. 4. Intranz. (Deseori urmat de determinări calitative) A găsi o cale, o soluție pentru o anumită situație sau împrejurare; a o potrivi. Acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Tranz. Nu știa cum s-o nimerească mai bine. ISPIRESCU, L. 259. (Expr.) A o nimeri ca Ieremia cu oiștea-n gard v. gard. ♦ A ghici. Poate mărgăritar!Chiar ai nimerit. DRĂGHICI, R. 98. (Tranz.; atestat în forma nemeri) N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43. 5. Refl. unipers. A se întîmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel sau într-un anumit loc. De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în port. BART, S. M. 96. 6. Refl. A se găsi, a se afla (din întîmplare) undeva. Îmi dau drumul jos, prăbușit, și mă nimeresc cu capul în dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. ♦ A fi (din întîmplare) la îndemînă, a cădea sub mînă. [Țăranii] spărgeau și sfărîmau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231. 7. Refl. (Popular) A se potrivi, a se asemăna cu cineva. (Atestat în forma nemeri) Ai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25. – Variante: nemerí, înnemerí vb. IV.

A SE NIMERÍ mă ~ésc intranz. 1) A se întâmpla să fie într-un anumit fel. ◊ Ce se ~ește indiferent ce; orice. Cu ce se ~ește cu orișice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) pop. A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria

A NIMERÍ ~ésc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. * A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da greș; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informații prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. ~ în încurcătură. ◊ ~ tocmai bine (sau la țanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria

nemerì v. 1. a ajunge la timp: a nemerit în oraș pe înserate; 2. a afla, a găsi: ai nemerit casa; 3. a atinge ținta: a nemeri cu pușca; 4. fig. a ghici: n’ai nemerit; 5. a se potrivi: nu se nemerește; 6. a se întâmpla: se nemerise tata în casă. [Slovean NAMERITI SE, a ajunge, a întâlni].

nemerésc v. tr. (vsl. na-mĭeriti, a măsura, d. mĭera, măsură; sîrb. nameriti se na, a întîlni, a nemeri; bg. namiram, găsesc. V. dumeresc, smeresc, smerin). Lovesc unde am ochit: l-a nimerit c’o peatră în picĭor, cu pușca. Găsesc ceva stabil: a nemeri drumu. Fig. Ghicesc, brodesc: l-aĭ nemerit (saŭ intr. aĭ nemerit) bine cînd ĭ-aĭ zis „hoț”. V. intr. Ajung din întîmplare: am nemerit acasă, an nemerit la el. V. refl. Mă potrivesc: nu se nemerește ce zicĭ tu cu ce zice el. Mă întîmplu, mă brobodesc: se nemerise să fie și el acolo (V. zgodesc). – În vest și îne- saŭ înne-, în est și nim-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 nimereáscă

nimerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: înnemerire
înnemerire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnemerire
  • ‑nnemerire
  • înnemerirea
  • ‑nnemerirea
plural
  • înnemeriri
  • ‑nnemeriri
  • înnemeririle
  • ‑nnemeririle
genitiv-dativ singular
  • înnemeriri
  • ‑nnemeriri
  • înnemeririi
  • ‑nnemeririi
plural
  • înnemeriri
  • ‑nnemeriri
  • înnemeririlor
  • ‑nnemeririlor
vocativ singular
plural
Intrare: nimeri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nimeri
  • nimerire
  • nimerit
  • nimeritu‑
  • nimerind
  • nimerindu‑
singular plural
  • nimerește
  • nimeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nimeresc
(să)
  • nimeresc
  • nimeream
  • nimerii
  • nimerisem
a II-a (tu)
  • nimerești
(să)
  • nimerești
  • nimereai
  • nimeriși
  • nimeriseși
a III-a (el, ea)
  • nimerește
(să)
  • nimerească
  • nimerea
  • nimeri
  • nimerise
plural I (noi)
  • nimerim
(să)
  • nimerim
  • nimeream
  • nimerirăm
  • nimeriserăm
  • nimerisem
a II-a (voi)
  • nimeriți
(să)
  • nimeriți
  • nimereați
  • nimerirăți
  • nimeriserăți
  • nimeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nimeresc
(să)
  • nimerească
  • nimereau
  • nimeri
  • nimeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnemeri
  • ‑nnemeri
  • înnemerire
  • ‑nnemerire
  • înnemerit
  • ‑nnemerit
  • înnemeritu‑
  • ‑nnemeritu‑
  • înnemerind
  • ‑nnemerind
  • înnemerindu‑
  • ‑nnemerindu‑
singular plural
  • înnemerește
  • ‑nnemerește
  • înnemeriți
  • ‑nnemeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnemeresc
  • ‑nnemeresc
(să)
  • înnemeresc
  • ‑nnemeresc
  • înnemeream
  • ‑nnemeream
  • înnemerii
  • ‑nnemerii
  • înnemerisem
  • ‑nnemerisem
a II-a (tu)
  • înnemerești
  • ‑nnemerești
(să)
  • înnemerești
  • ‑nnemerești
  • înnemereai
  • ‑nnemereai
  • înnemeriși
  • ‑nnemeriși
  • înnemeriseși
  • ‑nnemeriseși
a III-a (el, ea)
  • înnemerește
  • ‑nnemerește
(să)
  • înnemerească
  • ‑nnemerească
  • înnemerea
  • ‑nnemerea
  • înnemeri
  • ‑nnemeri
  • înnemerise
  • ‑nnemerise
plural I (noi)
  • înnemerim
  • ‑nnemerim
(să)
  • înnemerim
  • ‑nnemerim
  • înnemeream
  • ‑nnemeream
  • înnemerirăm
  • ‑nnemerirăm
  • înnemeriserăm
  • ‑nnemeriserăm
  • înnemerisem
  • ‑nnemerisem
a II-a (voi)
  • înnemeriți
  • ‑nnemeriți
(să)
  • înnemeriți
  • ‑nnemeriți
  • înnemereați
  • ‑nnemereați
  • înnemerirăți
  • ‑nnemerirăți
  • înnemeriserăți
  • ‑nnemeriserăți
  • înnemeriseți
  • ‑nnemeriseți
a III-a (ei, ele)
  • înnemeresc
  • ‑nnemeresc
(să)
  • înnemerească
  • ‑nnemerească
  • înnemereau
  • ‑nnemereau
  • înnemeri
  • ‑nnemeri
  • înnemeriseră
  • ‑nnemeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemeri
  • nemerire
  • nemerit
  • nemeritu‑
  • nemerind
  • nemerindu‑
singular plural
  • nemerește
  • nemeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemeresc
(să)
  • nemeresc
  • nemeream
  • nemerii
  • nemerisem
a II-a (tu)
  • nemerești
(să)
  • nemerești
  • nemereai
  • nemeriși
  • nemeriseși
a III-a (el, ea)
  • nemerește
(să)
  • nemerească
  • nemerea
  • nemeri
  • nemerise
plural I (noi)
  • nemerim
(să)
  • nemerim
  • nemeream
  • nemerirăm
  • nemeriserăm
  • nemerisem
a II-a (voi)
  • nemeriți
(să)
  • nemeriți
  • nemereați
  • nemerirăți
  • nemeriserăți
  • nemeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nemeresc
(să)
  • nemerească
  • nemereau
  • nemeri
  • nemeriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nimeri înnemeri nemeri

  • 1. tranzitiv A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata. CREANGĂ, P. 245.
      surse: DLRLC
    • Paloșul mi-l învîrtea, În Mogoș îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154.
      surse: DLRLC
    • A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lovi în țintă.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • absolut Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ajunge sosi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. REBREANU, R. I 268.
      surse: DLRLC
    • Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANGĂ, P. 90.
      surse: DLRLC
    • Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se afla prezent undeva (din întâmplare).
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afla descoperi găsi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Niciodată n-a nimerit-o acasă singură. REBREANU, I. 104.
      surse: DLRLC
    • Nu știa ce să facă, ca s-o poată găsi și nimeri. ȘEZ. V. 66.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus.
    exemple
    • Acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu știa cum s-o nimerească mai bine. ISPIRESCU, L. 259.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brodi potrivi întâmpla attach_file un exemplu
    exemple
    • Îmi dau drumul jos, prăbușit, și mă nimeresc cu capul în dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279.
      surse: DLRLC
    • 5.1. prin generalizare unipersonal A se întâmpla (incidental).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: surveni întâmpla attach_file un exemplu
      exemple
      • De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în port. BART, S. M. 96.
        surse: DLRLC
      • 5.1.1. locuțiune adverbială Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 5.2. A fi (din întâmplare) la îndemână, a cădea sub mână.
      exemple
      • [Țăranii] spărgeau și sfărîmau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231.
        surse: DLRLC
  • 6. reflexiv popular A se potrivi, a se asemăna cu cineva.
    exemple
    • Ai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25.
      surse: DLRLC

etimologie: