4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂRĂVÍT, -Ă adj. v. nărăvit.

ÎNNĂRĂVÍ, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.

ÎNNĂRĂVÍ, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

înnărăvi vtr [At: DA ms / Pzi: ~vesc / E: în- + nărăvi] 1-2 A (se) nărăvi.

nărăvi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~vesc / E: nărav] 1-2 vr A lua un obicei (rău). 3 vr A se deda la rău. 4 vrr (Trs; Ban) A cădea de acord Si: a se înțelege. 5 vrr (Trs; Ban) A se împăca. 6 vrr (Irn) A nu se înțelege. 7 vrr (Pex) A se certa. 8 vrr (Trs) A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 vi (Înv) A permite. 10 vi (Înv) A amâna pe cineva la plata unei datorii Si: a păsui. corectată

nărăvit, ~ă a [At: GORJAN, H. II, 121/13 / Pl: ~iți, ~e / E: nărăvi] (Îvp) 1-2 Care este obișnuit cu ceva (rău). 3 Pasionat. 4 (Spc; d. animale, mai ales cai) Nărăvaș (1).

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. Refl. 1. A se deprinde, a se învăța cu nărav (1). Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. ◊ Tranz. (Rar) Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. 2. (Învechit și regional) A se înțelege, a se împăca, a fi de acord; a fi sau a trăi în bună înțelegere cu cineva. Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. ♦ (Neobișnuit) A se potrivi. La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. – Variantă: înnărăvi (CREANGĂ, P. 285) vb. IV.

NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. Cu nărav, cu deprinderi, cu apucături rele. Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193. ♦ (Despre animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc. Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152. De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83. ◊ Fig. Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116. – Variantă: înnărăvit, -ă (CREANGĂ, P. 285) adj.

A SE ÎNNĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. v. A SE NĂRĂVI. /în + nărav

A ÎNNĂRĂVÍ ~ésc tranz. v. A NĂRĂVI. /în + nărav

A NĂRĂVÍ ~ésc tranz. A face să se nărăvească. /Din nărav

A SE NĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav

NĂRĂVÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) v. A NĂRĂVI și A SE NĂRĂVI. 2) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; nărăvaș. /v. a (se) nărăvi

înnărăvì v. a strica cu obiceiuri rele: poate să înnărăvească și pe fata ei CR. [V. nărav].

nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).

nărăvit a. cu apucături (mai ales rele).

arată toate definițiile

Intrare: înnărăvit
înnărăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitul
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitul
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvita
  • ‑nnărăvita
plural
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăviții
  • ‑nnărăviții
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitele
  • ‑nnărăvitele
genitiv-dativ singular
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitului
  • ‑nnărăvitului
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitei
  • ‑nnărăvitei
plural
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăviților
  • ‑nnărăviților
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitelor
  • ‑nnărăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înnărăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvire
  • ‑nnărăvire
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvind
  • ‑nnărăvind
  • înnărăvindu‑
  • ‑nnărăvindu‑
singular plural
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvii
  • ‑nnărăvii
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (tu)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
(să)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
  • înnărăveai
  • ‑nnărăveai
  • înnărăviși
  • ‑nnărăviși
  • înnărăviseși
  • ‑nnărăviseși
a III-a (el, ea)
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăvea
  • ‑nnărăvea
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvise
  • ‑nnărăvise
plural I (noi)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
(să)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvirăm
  • ‑nnărăvirăm
  • înnărăviserăm
  • ‑nnărăviserăm
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (voi)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
(să)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăveați
  • ‑nnărăveați
  • înnărăvirăți
  • ‑nnărăvirăți
  • înnărăviserăți
  • ‑nnărăviserăți
  • înnărăviseți
  • ‑nnărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăveau
  • ‑nnărăveau
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăviseră
  • ‑nnărăviseră
Intrare: nărăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nărăvi
  • nărăvire
  • nărăvit
  • nărăvitu‑
  • nărăvind
  • nărăvindu‑
singular plural
  • nărăvește
  • nărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nărăvesc
(să)
  • nărăvesc
  • nărăveam
  • nărăvii
  • nărăvisem
a II-a (tu)
  • nărăvești
(să)
  • nărăvești
  • nărăveai
  • nărăviși
  • nărăviseși
a III-a (el, ea)
  • nărăvește
(să)
  • nărăvească
  • nărăvea
  • nărăvi
  • nărăvise
plural I (noi)
  • nărăvim
(să)
  • nărăvim
  • nărăveam
  • nărăvirăm
  • nărăviserăm
  • nărăvisem
a II-a (voi)
  • nărăviți
(să)
  • nărăviți
  • nărăveați
  • nărăvirăți
  • nărăviserăți
  • nărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • nărăvesc
(să)
  • nărăvească
  • nărăveau
  • nărăvi
  • nărăviseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvire
  • ‑nnărăvire
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvind
  • ‑nnărăvind
  • înnărăvindu‑
  • ‑nnărăvindu‑
singular plural
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvii
  • ‑nnărăvii
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (tu)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
(să)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
  • înnărăveai
  • ‑nnărăveai
  • înnărăviși
  • ‑nnărăviși
  • înnărăviseși
  • ‑nnărăviseși
a III-a (el, ea)
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăvea
  • ‑nnărăvea
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvise
  • ‑nnărăvise
plural I (noi)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
(să)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvirăm
  • ‑nnărăvirăm
  • înnărăviserăm
  • ‑nnărăviserăm
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (voi)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
(să)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăveați
  • ‑nnărăveați
  • înnărăvirăți
  • ‑nnărăvirăți
  • înnărăviserăți
  • ‑nnărăviserăți
  • înnărăviseți
  • ‑nnărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăveau
  • ‑nnărăveau
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăviseră
  • ‑nnărăviseră
Intrare: nărăvit
nărăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărăvit
  • nărăvitul
  • nărăvitu‑
  • nărăvi
  • nărăvita
plural
  • nărăviți
  • nărăviții
  • nărăvite
  • nărăvitele
genitiv-dativ singular
  • nărăvit
  • nărăvitului
  • nărăvite
  • nărăvitei
plural
  • nărăviți
  • nărăviților
  • nărăvite
  • nărăvitelor
vocativ singular
plural
înnărăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitul
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitul
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvita
  • ‑nnărăvita
plural
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăviții
  • ‑nnărăviții
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitele
  • ‑nnărăvitele
genitiv-dativ singular
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitului
  • ‑nnărăvitului
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitei
  • ‑nnărăvitei
plural
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăviților
  • ‑nnărăviților
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitelor
  • ‑nnărăvitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnărăvi

etimologie:

  • În + nărăvi
    surse: DEX '09 DEX '98

nărăvi înnărăvi

etimologie:

  • nărav
    surse: DEX '09 DEX '98

nărăvit înnărăvit

  • 1. popular Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grosolan attach_file un exemplu
    exemple
    • Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre cai sau alte animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nărăvaș attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152.
        surse: DLRLC
      • De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83.
        surse: DLRLC
      • figurat Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Care este deprins, obișnuit cu ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi nărăvi
    surse: DEX '09 DEX '98