2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnămeți vt [At: DA ms / Pzi: 3 ește / E: în- + nămeți] (Pop) A nămeți.

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNĂMEȚÍT adj. v. înzăpezit.

ÎNNĂMEȚIT adj. întroienit, înzăpezit, nămețit, troienit, (reg.) omețit.

ÎNNĂMEȚI vb. a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți.

Intrare: înnămețit
înnămețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnămețit
  • ‑nnămețit
  • înnămețitul
  • înnămețitu‑
  • ‑nnămețitul
  • ‑nnămețitu‑
  • înnămeți
  • ‑nnămeți
  • înnămețita
  • ‑nnămețita
plural
  • înnămețiți
  • ‑nnămețiți
  • înnămețiții
  • ‑nnămețiții
  • înnămețite
  • ‑nnămețite
  • înnămețitele
  • ‑nnămețitele
genitiv-dativ singular
  • înnămețit
  • ‑nnămețit
  • înnămețitului
  • ‑nnămețitului
  • înnămețite
  • ‑nnămețite
  • înnămețitei
  • ‑nnămețitei
plural
  • înnămețiți
  • ‑nnămețiți
  • înnămețiților
  • ‑nnămețiților
  • înnămețite
  • ‑nnămețite
  • înnămețitelor
  • ‑nnămețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înnămeți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnămeți
  • ‑nnămeți
  • înnămețire
  • ‑nnămețire
  • înnămețit
  • ‑nnămețit
  • înnămețitu‑
  • ‑nnămețitu‑
  • înnămețind
  • ‑nnămețind
  • înnămețindu‑
  • ‑nnămețindu‑
singular plural
  • înnămețește
  • ‑nnămețește
  • înnămețiți
  • ‑nnămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnămețesc
  • ‑nnămețesc
(să)
  • înnămețesc
  • ‑nnămețesc
  • înnămețeam
  • ‑nnămețeam
  • înnămeții
  • ‑nnămeții
  • înnămețisem
  • ‑nnămețisem
a II-a (tu)
  • înnămețești
  • ‑nnămețești
(să)
  • înnămețești
  • ‑nnămețești
  • înnămețeai
  • ‑nnămețeai
  • înnămețiși
  • ‑nnămețiși
  • înnămețiseși
  • ‑nnămețiseși
a III-a (el, ea)
  • înnămețește
  • ‑nnămețește
(să)
  • înnămețească
  • ‑nnămețească
  • înnămețea
  • ‑nnămețea
  • înnămeți
  • ‑nnămeți
  • înnămețise
  • ‑nnămețise
plural I (noi)
  • înnămețim
  • ‑nnămețim
(să)
  • înnămețim
  • ‑nnămețim
  • înnămețeam
  • ‑nnămețeam
  • înnămețirăm
  • ‑nnămețirăm
  • înnămețiserăm
  • ‑nnămețiserăm
  • înnămețisem
  • ‑nnămețisem
a II-a (voi)
  • înnămețiți
  • ‑nnămețiți
(să)
  • înnămețiți
  • ‑nnămețiți
  • înnămețeați
  • ‑nnămețeați
  • înnămețirăți
  • ‑nnămețirăți
  • înnămețiserăți
  • ‑nnămețiserăți
  • înnămețiseți
  • ‑nnămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnămețesc
  • ‑nnămețesc
(să)
  • înnămețească
  • ‑nnămețească
  • înnămețeau
  • ‑nnămețeau
  • înnămeți
  • ‑nnămeți
  • înnămețiseră
  • ‑nnămețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)