O definiție pentru înnădușitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnădușesc (transpir), -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.

Intrare: înnădușitor
înnădușitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnădușitor
  • înnădușitorul
  • înnădușitoare
  • înnădușitoarea
plural
  • înnădușitori
  • înnădușitorii
  • înnădușitoare
  • înnădușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înnădușitor
  • înnădușitorului
  • înnădușitoare
  • înnădușitoarei
plural
  • înnădușitori
  • înnădușitorilor
  • înnădușitoare
  • înnădușitoarelor
vocativ singular
plural