3 definiții pentru înnăbușitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăbușitor, ~oare a [At: DA ms / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnăbuși + -tor] 1 Sufocant. 2 Asfixiant.

ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. – Din înăbuși + suf. -(i)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnăbuș (sufoc), -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.

Intrare: înnăbușitor
înnăbușitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăbușitor
  • ‑nnăbușitor
  • înnăbușitorul
  • înnăbușitoru‑
  • ‑nnăbușitorul
  • ‑nnăbușitoru‑
  • înnăbușitoare
  • ‑nnăbușitoare
  • înnăbușitoarea
  • ‑nnăbușitoarea
plural
  • înnăbușitori
  • ‑nnăbușitori
  • înnăbușitorii
  • ‑nnăbușitorii
  • înnăbușitoare
  • ‑nnăbușitoare
  • înnăbușitoarele
  • ‑nnăbușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înnăbușitor
  • ‑nnăbușitor
  • înnăbușitorului
  • ‑nnăbușitorului
  • înnăbușitoare
  • ‑nnăbușitoare
  • înnăbușitoarei
  • ‑nnăbușitoarei
plural
  • înnăbușitori
  • ‑nnăbușitori
  • înnăbușitorilor
  • ‑nnăbușitorilor
  • înnăbușitoare
  • ‑nnăbușitoare
  • înnăbușitoarelor
  • ‑nnăbușitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)