2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMURGÍT s. n. (Pop.) Amurg. – V. înmurgi.

înmurgit sn [At: BARCIANU / S și: îmmu~ / Pl: ~uri / E: înmurgi] (Rar) 1 Lăsare a serii. 2 Amurg. 3 (Îlav) Pe ~e În amurg.

ÎNMURGÍT s. n. (Rar) Amurg. – V. înmurgi.

ÎNMURGÍ, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Pop.) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.

înmurgi vru [At: GORJAN, H. II, 126 / Pzi: 3 ~rgește / E; în- + amurg] (Îvr) A se însera.

ÎNMURGÍ, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Rar) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.

ÎNMURGÍ, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. A amurgi, a însera. Se puseră și-și petrecură pînă înmurgi bine. RETEGANUL, P. II 56. ◊ Refl. Pînă să plece, se cam înmurgise. ISPIRESCU, la TDRG.

amurgéște, a v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmurgí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgéște, imperf. 3 sg. înmurgeá; conj. prez. 3 înmurgeáscă

înmurgí vb., ind. prez. 3 sg. înmurgéște, imperf. 3 sg. înmurgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmurgeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMURGÍT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

înmurgit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

ÎNMURGÍ vb. v. amurgi, însera, întuneca, scăpăta.

înmurgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA.

Intrare: înmurgit
înmurgit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmurgit
  • ‑nmurgit
  • înmurgitul
  • înmurgitu‑
  • ‑nmurgitul
  • ‑nmurgitu‑
plural
  • înmurgituri
  • ‑nmurgituri
  • înmurgiturile
  • ‑nmurgiturile
genitiv-dativ singular
  • înmurgit
  • ‑nmurgit
  • înmurgitului
  • ‑nmurgitului
plural
  • înmurgituri
  • ‑nmurgituri
  • înmurgiturilor
  • ‑nmurgiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înmurgi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmurgi
  • ‑nmurgi
  • înmurgire
  • ‑nmurgire
  • înmurgit
  • ‑nmurgit
  • înmurgitu‑
  • ‑nmurgitu‑
  • înmurgind
  • ‑nmurgind
  • înmurgindu‑
  • ‑nmurgindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înmurgește
  • ‑nmurgește
(să)
  • înmurgească
  • ‑nmurgească
  • înmurgea
  • ‑nmurgea
  • înmurgi
  • ‑nmurgi
  • înmurgise
  • ‑nmurgise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmurgit

etimologie:

  • vezi înmurgi
    surse: DEX '09 DEX '98

înmurgi

etimologie: