opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înluminat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înlumina] 1 (Ban; îvp) Luminare. 2 Înluminare (2).

înluminat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: înlumina] 1 (Înv) Care răspândește lumină. 2 (Ban; îvp) Luminat2. 3 (Fig) Slăvit. 4 (D. cărți, albume etc.) Împodobit cu miniaturi, cu viniete, cu litere colorate.

ÎNLUMINAT adj. (Ban.) Luminat. Ĕnluminat. Illuminatus. AC. 337. Etimologie: înlumina. Vezi si înlumina.

ÎNLUMINÁ, înluminez, vb. I. Tranz. A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. – Din fr. enluminer.

înlumina vt [At: ANON. CAR., ap. PALIA (1581) 11/6 / Pzi: ~nez / E: fr enluminer] 1 (Ban; îvp) A lumina. 2 (Frî) A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate.

ÎNLUMINÁ, înluminez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. – Din fr. enluminer.

ÎNLUMINÁ, înluminez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A împodobi o carte cu miniaturi colorate. Mulți secoli vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști, cari înluminau cu poleiele și cu văpsele cleioase mulțimea de manuscripte. ODOBESCU, S. III 131.

ÎNLUMINA vb. (Ban.. Trans. SV) A lumina. Ĕnluminĕds. Illumino. AC, 337; cf. NT 1648, 1v. Etimologie; pref. în- + lumina. Vezi și înluminat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlumina (a ~) vb., ind. prez. 3 înluminează

înluminá vb., ind. prez. 1 sg. înluminéz, 3 sg. și pl. înlumineáză

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înluminát s.n. (înv.) V. înlumináre.

înluminát, înluminátă, adj. (înv.) 1. luminat. 2. iluminat. 3. împodobit cu picturi (miniaturi).

înluminá, înluminéz, vb. I (înv.) 1. a lumina. 2. a ilumina. 3. a împodobi o carte cu miniaturi, viniete și litere colorate.

Intrare: înluminat
înluminat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înluminat
  • ‑nluminat
  • înluminatul
  • înluminatu‑
  • ‑nluminatul
  • ‑nluminatu‑
  • înluminată
  • ‑nluminată
  • înluminata
  • ‑nluminata
plural
  • înluminați
  • ‑nluminați
  • înluminații
  • ‑nluminații
  • înluminate
  • ‑nluminate
  • înluminatele
  • ‑nluminatele
genitiv-dativ singular
  • înluminat
  • ‑nluminat
  • înluminatului
  • ‑nluminatului
  • înluminate
  • ‑nluminate
  • înluminatei
  • ‑nluminatei
plural
  • înluminați
  • ‑nluminați
  • înluminaților
  • ‑nluminaților
  • înluminate
  • ‑nluminate
  • înluminatelor
  • ‑nluminatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înlumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înlumina
  • ‑nlumina
  • înluminare
  • ‑nluminare
  • înluminat
  • ‑nluminat
  • înluminatu‑
  • ‑nluminatu‑
  • înluminând
  • ‑nluminând
  • înluminându‑
  • ‑nluminându‑
 singular plural
  • înluminează
  • ‑nluminează
  • înluminați
  • ‑nluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înluminez
  • ‑nluminez
 (să)
  • înluminez
  • ‑nluminez
  • înluminam
  • ‑nluminam
  • înluminai
  • ‑nluminai
  • înluminasem
  • ‑nluminasem
a II-a (tu)
  • înluminezi
  • ‑nluminezi
 (să)
  • înluminezi
  • ‑nluminezi
  • înluminai
  • ‑nluminai
  • înluminași
  • ‑nluminași
  • înluminaseși
  • ‑nluminaseși
a III-a (el, ea)
  • înluminează
  • ‑nluminează
 (să)
  • înlumineze
  • ‑nlumineze
  • înlumina
  • ‑nlumina
  • înlumină
  • ‑nlumină
  • înluminase
  • ‑nluminase
plural I (noi)
  • înluminăm
  • ‑nluminăm
 (să)
  • înluminăm
  • ‑nluminăm
  • înluminam
  • ‑nluminam
  • înluminarăm
  • ‑nluminarăm
  • înluminaserăm
  • ‑nluminaserăm
  • înluminasem
  • ‑nluminasem
a II-a (voi)
  • înluminați
  • ‑nluminați
 (să)
  • înluminați
  • ‑nluminați
  • înluminați
  • ‑nluminați
  • înluminarăți
  • ‑nluminarăți
  • înluminaserăți
  • ‑nluminaserăți
  • înluminaseți
  • ‑nluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • înluminează
  • ‑nluminează
 (să)
  • înlumineze
  • ‑nlumineze
  • înluminau
  • ‑nluminau
  • înluminară
  • ‑nluminară
  • înluminaseră
  • ‑nluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlumina, înluminezverb

  • 1. A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulți secoli vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști, cari înluminau cu poleiele și cu văpsele cleioase mulțimea de manuscripte. ODOBESCU, S. III 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.