3 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.
înjunghetor, ~oare smf, a vz înjunghietor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, s. m. și f. (Și în forma junghietor) Care înjunghie, care ucide, care omoară. Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. ♦ Muncitor care înjunghie, taie animalele. ♦ (Adjectival) Care produce junghiuri. Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghietór, -oáre s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUNGHIETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. înjunghietor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înjunghietor (-ghi-e-) adj. m., pl. înjunghietori; f. sg. și pl. înjunghietoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înjunghia, -ghii 2, -ghie 3, -ghiat prt., -ghiere inf. s., -ghietor adj. v., -ghiind ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: -ghi-e-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -ghe-tor
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înjunghietor, înjunghietoareadjectiv
- 1. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică. DEX '09 DEX '98sinonime: junghietor
- 1.1. Care produce junghiuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. DLRLC
-
-
etimologie:
- Înjunghia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98
înjunghietor, înjunghietorisubstantiv masculin înjunghietoare, înjunghietoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care înjunghie animale. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: junghietor
- Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. DLRLC
- 1.1. Muncitor care înjunghie, taie animalele. DLRLC
-
etimologie:
- Înjunghia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98
înjunghietor, înjunghietoaresubstantiv neutru
- 1. Altar pe care se face sacrificarea. DEX '09 DEX '98sinonime: junghietor
etimologie:
- Înjunghia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98