2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înieptare sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 385 / Pl: ~tări / E: îniepta] (Reg; rar) 1 Repezire. 2 Avânt. 3 Opintire.

îniepta [At: LB / Pzi: îniept / E: ml injecto, -are] (Reg; rar) 1-2 vtr A (se) repezi. 3 vr A-și lua avânt. 4 vr A se opinti.

ÎNIEPTÁ, îniépt, vb. I. Refl. (Regional) A se repezi, a-și lua avînt, a se azvîrli; a se opinti. Se zvîrcoliră și se-nieptară și se trudiră... dar nu era chip să se-nvingă. RETEGANUL, P. III 60. – Pronunțat: în-iep-.

înĭépt și -éz (mă) v. refl. (lat. injectare, a arunca în. V. injectez și aĭept). Trans. (Pop. orĭ fabricat?). Mă zbat, mă zbucĭum: s’a zbătut, s’a înĭeptat și a căzut în șanț (Agr. Înt. 153, 34 și 133), se zvîrcoliră și se înĭeptară (Ret. 3, 60).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înieptá (a ~) (reg.) (î-niep-/în-iep) vb., ind. prez. 1 sg. îniépt, 3 îniáptă

înieptá vb. (sil. -iep-), ind. prez. 1 sg. îniépt, 3 sg. și pl. îniáptă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ÎNIEPTÁ, îniépt, vb. I. (Rar și înv.) Tranz. A arunca, a (a)zvârli. (din lat. iniectare (Candrea-Densușianu; DAR); după Tiktin și Pascu, din aiepta, cu schimbarea prefixului)

înieptá (înieptát, înieptát), vb. – A arunca, a lansa. Lat. iniectāre (Candrea-Dens., 865; DAR); după Tiktin și Pascu, Beiträge, 17, de la aiepta, cu schimbare de pref. Cuvînt rar, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înieptáre, s.f. (reg.) opintire, împingere.

înieptá, înieptéz, vb. I (reg.) 1. a (se) repezi, a (se) împinge, a (se) arunca cu năvală, a (se) aiepta. 2. (refl.) a-și lua avânt. 3. (refl.) a se opinti, a se încerca.

Intrare: înieptare
înieptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înieptare
  • ‑nieptare
  • înieptarea
  • ‑nieptarea
plural
  • înieptări
  • ‑nieptări
  • înieptările
  • ‑nieptările
genitiv-dativ singular
  • înieptări
  • ‑nieptări
  • înieptării
  • ‑nieptării
plural
  • înieptări
  • ‑nieptări
  • înieptărilor
  • ‑nieptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îniepta
  • silabație: î-niep-ta, în-iep-ta info
verb (VT52)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îniepta
  • ‑niepta
  • înieptare
  • ‑nieptare
  • înieptat
  • ‑nieptat
  • înieptatu‑
  • ‑nieptatu‑
  • înieptând
  • ‑nieptând
  • înieptându‑
  • ‑nieptându‑
singular plural
  • îniaptă
  • ‑niaptă
  • înieptați
  • ‑nieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îniept
  • ‑niept
(să)
  • îniept
  • ‑niept
  • înieptam
  • ‑nieptam
  • înieptai
  • ‑nieptai
  • înieptasem
  • ‑nieptasem
a II-a (tu)
  • îniepți
  • ‑niepți
(să)
  • îniepți
  • ‑niepți
  • înieptai
  • ‑nieptai
  • înieptași
  • ‑nieptași
  • înieptaseși
  • ‑nieptaseși
a III-a (el, ea)
  • îniaptă
  • ‑niaptă
(să)
  • îniepte
  • ‑niepte
  • îniepta
  • ‑niepta
  • înieptă
  • ‑nieptă
  • înieptase
  • ‑nieptase
plural I (noi)
  • înieptăm
  • ‑nieptăm
(să)
  • înieptăm
  • ‑nieptăm
  • înieptam
  • ‑nieptam
  • înieptarăm
  • ‑nieptarăm
  • înieptaserăm
  • ‑nieptaserăm
  • înieptasem
  • ‑nieptasem
a II-a (voi)
  • înieptați
  • ‑nieptați
(să)
  • înieptați
  • ‑nieptați
  • înieptați
  • ‑nieptați
  • înieptarăți
  • ‑nieptarăți
  • înieptaserăți
  • ‑nieptaserăți
  • înieptaseți
  • ‑nieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • îniaptă
  • ‑niaptă
(să)
  • îniepte
  • ‑niepte
  • înieptau
  • ‑nieptau
  • îniepta
  • ‑niepta
  • înieptaseră
  • ‑nieptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îniepta înieptare

etimologie: