2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhobotat2, ~ă a [At: MARIAN, NU. 637 / Pl: ~ați, ~e / E: înhobota] (Îrg) 1 (D. mirese) Cu capul învelit cu hobotul Si: (înv) îmbălțată. 2 (Fig) Acoperit. 3 (Pex) Captivat.

înhobotat1 sn [At: MARIAN, NU. 238 / Pl: ~uri / E: înhobota] (Îrg) 1-2 Înhobotare (1-2). 3 (Fig) Acoperire. 4 (Pex) Captivare.

înhobota vt [At: SEVASTOS, N. 225 / Pzi: ~tez / E: în- + hobot] (Îrg) 1 A împodobi mireasa după cununie cu hobotul. 2 (Fig) A acoperi. 3 (Pex) A captiva.

ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Regional) A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie. La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.

ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. – Din în- + hobot.

înhobotéz v. tr. Nord. Acoper cu hóbotu. V. însovonesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhobotá vb. I (reg.) 1. a îmbrobodi, a învălui mireasa, după cununie, cu hobotul; a îmbălța. 2. a atrage, a captiva.

Intrare: înhobotat
înhobotat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhobotat
  • ‑nhobotat
  • înhobotatul
  • înhobotatu‑
  • ‑nhobotatul
  • ‑nhobotatu‑
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotata
  • ‑nhobotata
plural
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotații
  • ‑nhobotații
  • înhobotate
  • ‑nhobotate
  • înhobotatele
  • ‑nhobotatele
genitiv-dativ singular
  • înhobotat
  • ‑nhobotat
  • înhobotatului
  • ‑nhobotatului
  • înhobotate
  • ‑nhobotate
  • înhobotatei
  • ‑nhobotatei
plural
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotaților
  • ‑nhobotaților
  • înhobotate
  • ‑nhobotate
  • înhobotatelor
  • ‑nhobotatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înhobota
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotare
  • ‑nhobotare
  • înhobotat
  • ‑nhobotat
  • înhobotatu‑
  • ‑nhobotatu‑
  • înhobotând
  • ‑nhobotând
  • înhobotându‑
  • ‑nhobotându‑
singular plural
  • înhobotea
  • ‑nhobotea
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhobotez
  • ‑nhobotez
(să)
  • înhobotez
  • ‑nhobotez
  • înhobotam
  • ‑nhobotam
  • înhobotai
  • ‑nhobotai
  • înhobotasem
  • ‑nhobotasem
a II-a (tu)
  • înhobotezi
  • ‑nhobotezi
(să)
  • înhobotezi
  • ‑nhobotezi
  • înhobotai
  • ‑nhobotai
  • înhobotași
  • ‑nhobotași
  • înhobotaseși
  • ‑nhobotaseși
a III-a (el, ea)
  • înhobotea
  • ‑nhobotea
(să)
  • înhoboteze
  • ‑nhoboteze
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotă
  • ‑nhobotă
  • înhobotase
  • ‑nhobotase
plural I (noi)
  • înhobotăm
  • ‑nhobotăm
(să)
  • înhobotăm
  • ‑nhobotăm
  • înhobotam
  • ‑nhobotam
  • înhobotarăm
  • ‑nhobotarăm
  • înhobotaserăm
  • ‑nhobotaserăm
  • înhobotasem
  • ‑nhobotasem
a II-a (voi)
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
(să)
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotarăți
  • ‑nhobotarăți
  • înhobotaserăți
  • ‑nhobotaserăți
  • înhobotaseți
  • ‑nhobotaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhobotea
  • ‑nhobotea
(să)
  • înhoboteze
  • ‑nhoboteze
  • înhobotau
  • ‑nhobotau
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotaseră
  • ‑nhobotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înhobota înhobotare înhobotat

  • 1. regional A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: însovoni attach_file un exemplu
    exemple
    • La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + hobot
    surse: DLRM