2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhobotare sf [At: MARIAN, NU. 524 / Pl: ~tări / E: înhobota] (Îrg) 1 Împodobire a capului miresei cu hobotul Si: înhobotat1 (1), (înv) îmbălțare. 2 Parte din ceremonia nunții care constă în învelirea miresei cu hobotul Si: înhobotat1 (2). 3 (Fig) Acoperire. 4 (Pex) Captivare.

înhobotare f. învelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie.

înhobota vt [At: SEVASTOS, N. 225 / Pzi: ~tez / E: în- + hobot] (Îrg) 1 A împodobi mireasa după cununie cu hobotul. 2 (Fig) A acoperi. 3 (Pex) A captiva.

ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Regional) A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie. La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.

ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. – Din în- + hobot.

înhobotéz v. tr. Nord. Acoper cu hóbotu. V. însovonesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhobotáre s.f. (reg.) învelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie; îmbălțare.

înhobotá vb. I (reg.) 1. a îmbrobodi, a învălui mireasa, după cununie, cu hobotul; a îmbălța. 2. a atrage, a captiva.

Intrare: înhobotare
înhobotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhobotare
  • ‑nhobotare
  • înhobotarea
  • ‑nhobotarea
plural
  • înhobotări
  • ‑nhobotări
  • înhobotările
  • ‑nhobotările
genitiv-dativ singular
  • înhobotări
  • ‑nhobotări
  • înhobotării
  • ‑nhobotării
plural
  • înhobotări
  • ‑nhobotări
  • înhobotărilor
  • ‑nhobotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înhobota
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotare
  • ‑nhobotare
  • înhobotat
  • ‑nhobotat
  • înhobotatu‑
  • ‑nhobotatu‑
  • înhobotând
  • ‑nhobotând
  • înhobotându‑
  • ‑nhobotându‑
singular plural
  • înhobotea
  • ‑nhobotea
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhobotez
  • ‑nhobotez
(să)
  • înhobotez
  • ‑nhobotez
  • înhobotam
  • ‑nhobotam
  • înhobotai
  • ‑nhobotai
  • înhobotasem
  • ‑nhobotasem
a II-a (tu)
  • înhobotezi
  • ‑nhobotezi
(să)
  • înhobotezi
  • ‑nhobotezi
  • înhobotai
  • ‑nhobotai
  • înhobotași
  • ‑nhobotași
  • înhobotaseși
  • ‑nhobotaseși
a III-a (el, ea)
  • înhobotea
  • ‑nhobotea
(să)
  • înhoboteze
  • ‑nhoboteze
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotă
  • ‑nhobotă
  • înhobotase
  • ‑nhobotase
plural I (noi)
  • înhobotăm
  • ‑nhobotăm
(să)
  • înhobotăm
  • ‑nhobotăm
  • înhobotam
  • ‑nhobotam
  • înhobotarăm
  • ‑nhobotarăm
  • înhobotaserăm
  • ‑nhobotaserăm
  • înhobotasem
  • ‑nhobotasem
a II-a (voi)
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
(să)
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotați
  • ‑nhobotați
  • înhobotarăți
  • ‑nhobotarăți
  • înhobotaserăți
  • ‑nhobotaserăți
  • înhobotaseți
  • ‑nhobotaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhobotea
  • ‑nhobotea
(să)
  • înhoboteze
  • ‑nhoboteze
  • înhobotau
  • ‑nhobotau
  • înhobota
  • ‑nhobota
  • înhobotaseră
  • ‑nhobotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înhobota înhobotare înhobotat

  • 1. regional A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: însovoni attach_file un exemplu
    exemple
    • La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + hobot
    surse: DLRM