2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhăimurat, ~ă a [At: JIPESCU, O. 101 / Pl: ~ați, ~e / E: înhăimura] (Reg) 1-2 Înfofolit2 (1-2).

înhăimura vtr [At: JIPESCU, O. 101 / Pzi: ~rez / E: ns cf hăibăra] (Reg) 1-2 A (se) înfofoli (1-2). 3-4 (Pex) A (se) încărca cu lucruri inutile și incomode.

înhăĭburez și -muréz v. tr. Munt. Fam. Încotoșmănez, îmbrac cu prea multe haĭne. – înhăĭb- în Ml.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNHĂIMURÁ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

înhăimura vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhăimurát, înhăimurátă, adj. (reg.) îmbrăcat cu prea multe haine; înfofolit, încotoșmănat.

Intrare: înhăimurat
înhăimurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhăimurat
  • ‑nhăimurat
  • înhăimuratul
  • înhăimuratu‑
  • ‑nhăimuratul
  • ‑nhăimuratu‑
  • înhăimura
  • ‑nhăimura
  • înhăimurata
  • ‑nhăimurata
plural
  • înhăimurați
  • ‑nhăimurați
  • înhăimurații
  • ‑nhăimurații
  • înhăimurate
  • ‑nhăimurate
  • înhăimuratele
  • ‑nhăimuratele
genitiv-dativ singular
  • înhăimurat
  • ‑nhăimurat
  • înhăimuratului
  • ‑nhăimuratului
  • înhăimurate
  • ‑nhăimurate
  • înhăimuratei
  • ‑nhăimuratei
plural
  • înhăimurați
  • ‑nhăimurați
  • înhăimuraților
  • ‑nhăimuraților
  • înhăimurate
  • ‑nhăimurate
  • înhăimuratelor
  • ‑nhăimuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: înhăimura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhăimura
  • ‑nhăimura
  • înhăimurare
  • ‑nhăimurare
  • înhăimurat
  • ‑nhăimurat
  • înhăimuratu‑
  • ‑nhăimuratu‑
  • înhăimurând
  • ‑nhăimurând
  • înhăimurându‑
  • ‑nhăimurându‑
singular plural
  • înhăimurea
  • ‑nhăimurea
  • înhăimurați
  • ‑nhăimurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhăimurez
  • ‑nhăimurez
(să)
  • înhăimurez
  • ‑nhăimurez
  • înhăimuram
  • ‑nhăimuram
  • înhăimurai
  • ‑nhăimurai
  • înhăimurasem
  • ‑nhăimurasem
a II-a (tu)
  • înhăimurezi
  • ‑nhăimurezi
(să)
  • înhăimurezi
  • ‑nhăimurezi
  • înhăimurai
  • ‑nhăimurai
  • înhăimurași
  • ‑nhăimurași
  • înhăimuraseși
  • ‑nhăimuraseși
a III-a (el, ea)
  • înhăimurea
  • ‑nhăimurea
(să)
  • înhăimureze
  • ‑nhăimureze
  • înhăimura
  • ‑nhăimura
  • înhăimură
  • ‑nhăimură
  • înhăimurase
  • ‑nhăimurase
plural I (noi)
  • înhăimurăm
  • ‑nhăimurăm
(să)
  • înhăimurăm
  • ‑nhăimurăm
  • înhăimuram
  • ‑nhăimuram
  • înhăimurarăm
  • ‑nhăimurarăm
  • înhăimuraserăm
  • ‑nhăimuraserăm
  • înhăimurasem
  • ‑nhăimurasem
a II-a (voi)
  • înhăimurați
  • ‑nhăimurați
(să)
  • înhăimurați
  • ‑nhăimurați
  • înhăimurați
  • ‑nhăimurați
  • înhăimurarăți
  • ‑nhăimurarăți
  • înhăimuraserăți
  • ‑nhăimuraserăți
  • înhăimuraseți
  • ‑nhăimuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înhăimurea
  • ‑nhăimurea
(să)
  • înhăimureze
  • ‑nhăimureze
  • înhăimurau
  • ‑nhăimurau
  • înhăimura
  • ‑nhăimura
  • înhăimuraseră
  • ‑nhăimuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)