4 definiții pentru îngurzitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGURZITÚRĂ, îngurzituri, s. f. (Reg.) Încrețitură, creț. – Îngurzi + suf. -tură.

ÎNGURZITÚRĂ, îngurzituri, s. f. (Reg.) Încrețitură, creț. – Îngurzi + suf. -tură.

îngurzitu sf [At: PAMFILE, I. C. 45 / V: ~gor~, ~zăt~, ~zât~ / Pl: ~ri / E: îngurzi + -tură] 1 Îngurzire (1). 2 Peticire. 3-6 Îngurzire (3-6). 7 Fâstâcire. 8 (Ccr) Încrețitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngurzitúră (reg.) s. f., g.-d. art. îngurzitúrii; pl. îngurzitúri

îngurzitúră s. f., g.-d. art. îngurzitúrii; pl. îngurzitúri

Intrare: îngurzitură
îngurzitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngurzitu
  • ‑ngurzitu
  • îngurzitura
  • ‑ngurzitura
plural
  • îngurzituri
  • ‑ngurzituri
  • îngurziturile
  • ‑ngurziturile
genitiv-dativ singular
  • îngurzituri
  • ‑ngurzituri
  • îngurziturii
  • ‑ngurziturii
plural
  • îngurzituri
  • ‑ngurzituri
  • îngurziturilor
  • ‑ngurziturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)