2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare.

ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare.

îngurgitare sf vz ingurgitare

INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.

INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.

INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitáre s. f.] – V. ingurgita.

INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitáre s. f.] – V. ingurgita.

ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.

ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.

ingurgita vt [At: RALEA, E. O. 46 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: lat ingurgito, -are, fr ingurgiter] A înghiți.

ingurgitare sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / V: în~ / Pl: ~tări / E: ingurgita] Înghițire.

îngurgita v vz ingurgita

INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

INGURGITÁRE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [< ingurgita].[1]

  1. Var. îngurgitare (după def. din DEX) — LauraGellner

INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)

A INGURGITÁ ~éz tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ingurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgiteáză

*ingurgitáre s. f., g.-d. art. ingurgitắrii; pl. ingurgitắri

ingurgitá vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitéz, 3 sg. și pl. ingurgiteáză[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INGURGITÁ vb. v. ingera, înghiți.[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

INGURGITÁRE s. v. ingerare, înghițire.[1]

  1. Var. îngurgitare (după def. din DEX) — LauraGellner
Intrare: ingurgita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ingurgita
  • ingurgitare
  • ingurgitat
  • ingurgitatu‑
  • ingurgitând
  • ingurgitându‑
singular plural
  • ingurgitea
  • ingurgitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ingurgitez
(să)
  • ingurgitez
  • ingurgitam
  • ingurgitai
  • ingurgitasem
a II-a (tu)
  • ingurgitezi
(să)
  • ingurgitezi
  • ingurgitai
  • ingurgitași
  • ingurgitaseși
a III-a (el, ea)
  • ingurgitea
(să)
  • ingurgiteze
  • ingurgita
  • ingurgită
  • ingurgitase
plural I (noi)
  • ingurgităm
(să)
  • ingurgităm
  • ingurgitam
  • ingurgitarăm
  • ingurgitaserăm
  • ingurgitasem
a II-a (voi)
  • ingurgitați
(să)
  • ingurgitați
  • ingurgitați
  • ingurgitarăți
  • ingurgitaserăți
  • ingurgitaseți
a III-a (ei, ele)
  • ingurgitea
(să)
  • ingurgiteze
  • ingurgitau
  • ingurgita
  • ingurgitaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurgita
  • ‑ngurgita
  • îngurgitare
  • ‑ngurgitare
  • îngurgitat
  • ‑ngurgitat
  • îngurgitatu‑
  • ‑ngurgitatu‑
  • îngurgitând
  • ‑ngurgitând
  • îngurgitându‑
  • ‑ngurgitându‑
singular plural
  • îngurgitea
  • ‑ngurgitea
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurgitez
  • ‑ngurgitez
(să)
  • îngurgitez
  • ‑ngurgitez
  • îngurgitam
  • ‑ngurgitam
  • îngurgitai
  • ‑ngurgitai
  • îngurgitasem
  • ‑ngurgitasem
a II-a (tu)
  • îngurgitezi
  • ‑ngurgitezi
(să)
  • îngurgitezi
  • ‑ngurgitezi
  • îngurgitai
  • ‑ngurgitai
  • îngurgitași
  • ‑ngurgitași
  • îngurgitaseși
  • ‑ngurgitaseși
a III-a (el, ea)
  • îngurgitea
  • ‑ngurgitea
(să)
  • îngurgiteze
  • ‑ngurgiteze
  • îngurgita
  • ‑ngurgita
  • îngurgită
  • ‑ngurgită
  • îngurgitase
  • ‑ngurgitase
plural I (noi)
  • îngurgităm
  • ‑ngurgităm
(să)
  • îngurgităm
  • ‑ngurgităm
  • îngurgitam
  • ‑ngurgitam
  • îngurgitarăm
  • ‑ngurgitarăm
  • îngurgitaserăm
  • ‑ngurgitaserăm
  • îngurgitasem
  • ‑ngurgitasem
a II-a (voi)
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
(să)
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
  • îngurgitarăți
  • ‑ngurgitarăți
  • îngurgitaserăți
  • ‑ngurgitaserăți
  • îngurgitaseți
  • ‑ngurgitaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurgitea
  • ‑ngurgitea
(să)
  • îngurgiteze
  • ‑ngurgiteze
  • îngurgitau
  • ‑ngurgitau
  • îngurgita
  • ‑ngurgita
  • îngurgitaseră
  • ‑ngurgitaseră
Intrare: ingurgitare
ingurgitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingurgitare
  • ingurgitarea
plural
  • ingurgitări
  • ingurgitările
genitiv-dativ singular
  • ingurgitări
  • ingurgitării
plural
  • ingurgitări
  • ingurgitărilor
vocativ singular
plural
îngurgitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngurgitare
  • ‑ngurgitare
  • îngurgitarea
  • ‑ngurgitarea
plural
  • îngurgitări
  • ‑ngurgitări
  • îngurgitările
  • ‑ngurgitările
genitiv-dativ singular
  • îngurgitări
  • ‑ngurgitări
  • îngurgitării
  • ‑ngurgitării
plural
  • îngurgitări
  • ‑ngurgitări
  • îngurgitărilor
  • ‑ngurgitărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ingurgita îngurgita

etimologie:

ingurgitare îngurgitare

etimologie:

  • vezi ingurgita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN