2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrecat, ~ă a [At: VARLAAM, C. II 88/1 / Pl: ~te / E: îngreca] 1 Împovărat. 2 (Îvp; d. femei) Însărcinată.

îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRECÁ vb. v. concepe, procrea.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngrecát, -ă, îngrecați, -te, adj. – (reg.) Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea, 1924: 80; Berbești). – Din îngreca (MDA).

îngrecát, -ă, adj. – Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea 1924: 80; Berbești). – Din îngreca „a îngreuna, a împovăra” + -at.

îngrecá, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngrecá, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).

Intrare: îngrecat
îngrecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrecat
  • ‑ngrecat
  • îngrecatul
  • îngrecatu‑
  • ‑ngrecatul
  • ‑ngrecatu‑
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecata
  • ‑ngrecata
plural
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
  • îngrecații
  • ‑ngrecații
  • îngrecate
  • ‑ngrecate
  • îngrecatele
  • ‑ngrecatele
genitiv-dativ singular
  • îngrecat
  • ‑ngrecat
  • îngrecatului
  • ‑ngrecatului
  • îngrecate
  • ‑ngrecate
  • îngrecatei
  • ‑ngrecatei
plural
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
  • îngrecaților
  • ‑ngrecaților
  • îngrecate
  • ‑ngrecate
  • îngrecatelor
  • ‑ngrecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngreca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecare
  • ‑ngrecare
  • îngrecat
  • ‑ngrecat
  • îngrecatu‑
  • ‑ngrecatu‑
  • îngrecând
  • ‑ngrecând
  • îngrecându‑
  • ‑ngrecându‑
singular plural
  • îngre
  • ‑ngre
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrec
  • ‑ngrec
(să)
  • îngrec
  • ‑ngrec
  • îngrecam
  • ‑ngrecam
  • îngrecai
  • ‑ngrecai
  • îngrecasem
  • ‑ngrecasem
a II-a (tu)
  • îngreci
  • ‑ngreci
(să)
  • îngreci
  • ‑ngreci
  • îngrecai
  • ‑ngrecai
  • îngrecași
  • ‑ngrecași
  • îngrecaseși
  • ‑ngrecaseși
a III-a (el, ea)
  • îngre
  • ‑ngre
(să)
  • îngrece
  • ‑ngrece
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecă
  • ‑ngrecă
  • îngrecase
  • ‑ngrecase
plural I (noi)
  • îngrecăm
  • ‑ngrecăm
(să)
  • îngrecăm
  • ‑ngrecăm
  • îngrecam
  • ‑ngrecam
  • îngrecarăm
  • ‑ngrecarăm
  • îngrecaserăm
  • ‑ngrecaserăm
  • îngrecasem
  • ‑ngrecasem
a II-a (voi)
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
(să)
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
  • îngrecarăți
  • ‑ngrecarăți
  • îngrecaserăți
  • ‑ngrecaserăți
  • îngrecaseți
  • ‑ngrecaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngre
  • ‑ngre
(să)
  • îngrece
  • ‑ngrece
  • îngrecau
  • ‑ngrecau
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecaseră
  • ‑ngrecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)