2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrecare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 237 / Pl: ~cări / E: îngreca] 1 Împovărare. 2 Graviditate. 3 Procreere.

îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRECÁ vb. v. concepe, procrea.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngrecáre s.f. (reg., înv.) rămânere cu sarcină, însărcinare, graviditate.

îngrecá, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngrecá, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).

Intrare: îngrecare
îngrecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrecare
  • ‑ngrecare
  • îngrecarea
  • ‑ngrecarea
plural
  • îngrecări
  • ‑ngrecări
  • îngrecările
  • ‑ngrecările
genitiv-dativ singular
  • îngrecări
  • ‑ngrecări
  • îngrecării
  • ‑ngrecării
plural
  • îngrecări
  • ‑ngrecări
  • îngrecărilor
  • ‑ngrecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngreca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecare
  • ‑ngrecare
  • îngrecat
  • ‑ngrecat
  • îngrecatu‑
  • ‑ngrecatu‑
  • îngrecând
  • ‑ngrecând
  • îngrecându‑
  • ‑ngrecându‑
singular plural
  • îngre
  • ‑ngre
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrec
  • ‑ngrec
(să)
  • îngrec
  • ‑ngrec
  • îngrecam
  • ‑ngrecam
  • îngrecai
  • ‑ngrecai
  • îngrecasem
  • ‑ngrecasem
a II-a (tu)
  • îngreci
  • ‑ngreci
(să)
  • îngreci
  • ‑ngreci
  • îngrecai
  • ‑ngrecai
  • îngrecași
  • ‑ngrecași
  • îngrecaseși
  • ‑ngrecaseși
a III-a (el, ea)
  • îngre
  • ‑ngre
(să)
  • îngrece
  • ‑ngrece
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecă
  • ‑ngrecă
  • îngrecase
  • ‑ngrecase
plural I (noi)
  • îngrecăm
  • ‑ngrecăm
(să)
  • îngrecăm
  • ‑ngrecăm
  • îngrecam
  • ‑ngrecam
  • îngrecarăm
  • ‑ngrecarăm
  • îngrecaserăm
  • ‑ngrecaserăm
  • îngrecasem
  • ‑ngrecasem
a II-a (voi)
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
(să)
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
  • îngrecați
  • ‑ngrecați
  • îngrecarăți
  • ‑ngrecarăți
  • îngrecaserăți
  • ‑ngrecaserăți
  • îngrecaseți
  • ‑ngrecaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngre
  • ‑ngre
(să)
  • îngrece
  • ‑ngrece
  • îngrecau
  • ‑ngrecau
  • îngreca
  • ‑ngreca
  • îngrecaseră
  • ‑ngrecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)