4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIOLDÍRE s. f. v. înghiontire.

ÎNGHIOLDÍRE s. f. v. înghiontire.

înghioldire sf vz înghiontire

ÎNGHIOLDÍRE, înghioldiri, s. f. Acțiunea de a înghioldi și rezultatul ei.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTÍRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldíre s. f.] – V. înghionti.

ÎNGHIONTÍRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldíre s. f.] – V. înghionti.

înghioldi vt vz înghionti

înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.

înghiontire sf [At: DA ms / V: ~oldi / Pl: ~ri / E: înghionti] Lovire cu cotul sau cu pumnul Si: înghionteală, înghiontit1.

ÎNGHIOLDÍ, înghioldesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghionti. Mă înghioldea cu bîta mea. GALACTION, O. I 289. De multe ori trebuia să vină Bodea bătrînul, să-l înghioldească cu bîta. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Începînd a-l înghioldi, îi zise: -... Ce cauți tu aci? ISPIRESCU, L. 275. ◊ Refl. reciproc. Își pierdeau vremea pe-afară sau se înghioldeau printre mașini. PAS, Z. I 259. ♦ Fig. A îndemna.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.

ÎNGHIONTÍRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei.

A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti

A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti

înghioldì v. a ghiontui: începând a-l înghioldi Isp. [V. ghiold].

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.

înglodésc, V. înghĭoldesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghioldí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 să înghioldeáscă

înghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 să înghionteáscă

arată toate definițiile

Intrare: înghioldire
înghioldire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldirea
  • ‑nghioldirea
plural
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirile
  • ‑nghioldirile
genitiv-dativ singular
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirii
  • ‑nghioldirii
plural
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirilor
  • ‑nghioldirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înghioldi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditu‑
  • ‑nghiolditu‑
  • înghioldind
  • ‑nghioldind
  • înghioldindu‑
  • ‑nghioldindu‑
singular plural
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
(să)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldii
  • ‑nghioldii
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (tu)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
(să)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
  • înghioldeai
  • ‑nghioldeai
  • înghioldiși
  • ‑nghioldiși
  • înghioldiseși
  • ‑nghioldiseși
a III-a (el, ea)
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
(să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldea
  • ‑nghioldea
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldise
  • ‑nghioldise
plural I (noi)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
(să)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldirăm
  • ‑nghioldirăm
  • înghioldiserăm
  • ‑nghioldiserăm
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (voi)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
(să)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldeați
  • ‑nghioldeați
  • înghioldirăți
  • ‑nghioldirăți
  • înghioldiserăți
  • ‑nghioldiserăți
  • înghioldiseți
  • ‑nghioldiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
(să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldeau
  • ‑nghioldeau
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldiseră
  • ‑nghioldiseră
Intrare: înghionti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontire
  • ‑nghiontire
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitu‑
  • ‑nghiontitu‑
  • înghiontind
  • ‑nghiontind
  • înghiontindu‑
  • ‑nghiontindu‑
singular plural
  • înghiontește
  • ‑nghiontește
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
(să)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
  • înghionteam
  • ‑nghionteam
  • înghiontii
  • ‑nghiontii
  • înghiontisem
  • ‑nghiontisem
a II-a (tu)
  • înghiontești
  • ‑nghiontești
(să)
  • înghiontești
  • ‑nghiontești
  • înghionteai
  • ‑nghionteai
  • înghiontiși
  • ‑nghiontiși
  • înghiontiseși
  • ‑nghiontiseși
a III-a (el, ea)
  • înghiontește
  • ‑nghiontește
(să)
  • înghiontească
  • ‑nghiontească
  • înghiontea
  • ‑nghiontea
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontise
  • ‑nghiontise
plural I (noi)
  • înghiontim
  • ‑nghiontim
(să)
  • înghiontim
  • ‑nghiontim
  • înghionteam
  • ‑nghionteam
  • înghiontirăm
  • ‑nghiontirăm
  • înghiontiserăm
  • ‑nghiontiserăm
  • înghiontisem
  • ‑nghiontisem
a II-a (voi)
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
(să)
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghionteați
  • ‑nghionteați
  • înghiontirăți
  • ‑nghiontirăți
  • înghiontiserăți
  • ‑nghiontiserăți
  • înghiontiseți
  • ‑nghiontiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
(să)
  • înghiontească
  • ‑nghiontească
  • înghionteau
  • ‑nghionteau
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontiseră
  • ‑nghiontiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditu‑
  • ‑nghiolditu‑
  • înghioldind
  • ‑nghioldind
  • înghioldindu‑
  • ‑nghioldindu‑
singular plural
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
(să)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldii
  • ‑nghioldii
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (tu)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
(să)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
  • înghioldeai
  • ‑nghioldeai
  • înghioldiși
  • ‑nghioldiși
  • înghioldiseși
  • ‑nghioldiseși
a III-a (el, ea)
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
(să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldea
  • ‑nghioldea
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldise
  • ‑nghioldise
plural I (noi)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
(să)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldirăm
  • ‑nghioldirăm
  • înghioldiserăm
  • ‑nghioldiserăm
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (voi)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
(să)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldeați
  • ‑nghioldeați
  • înghioldirăți
  • ‑nghioldirăți
  • înghioldiserăți
  • ‑nghioldiserăți
  • înghioldiseți
  • ‑nghioldiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
(să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldeau
  • ‑nghioldeau
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldiseră
  • ‑nghioldiseră
Intrare: înghiontire
înghiontire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghiontire
  • ‑nghiontire
  • înghiontirea
  • ‑nghiontirea
plural
  • înghiontiri
  • ‑nghiontiri
  • înghiontirile
  • ‑nghiontirile
genitiv-dativ singular
  • înghiontiri
  • ‑nghiontiri
  • înghiontirii
  • ‑nghiontirii
plural
  • înghiontiri
  • ‑nghiontiri
  • înghiontirilor
  • ‑nghiontirilor
vocativ singular
plural
înghioldire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldirea
  • ‑nghioldirea
plural
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirile
  • ‑nghioldirile
genitiv-dativ singular
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirii
  • ‑nghioldirii
plural
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirilor
  • ‑nghioldirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghioldire

etimologie:

înghioldi

  • exemple
    • Mă înghioldea cu bîta mea. GALACTION, O. I 289.
      surse: DLRLC
    • De multe ori trebuia să vină Bodea bătrînul, să-l înghioldească cu bîta. AGÎRBICEANU, S. P. 14.
      surse: DLRLC
    • Începînd a-l înghioldi, îi zise: – ... Ce cauți tu aci? ISPIRESCU, L. 275.
      surse: DLRLC
    • Își pierdeau vremea pe-afară sau se înghioldeau printre mașini. PAS, Z. I 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

înghionti înghiontire înghioldi înghioldire

  • 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghionti lovi îmboldi îmbrânci 2 exemple
    exemple
    • Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93.
      surse: DLRLC
    • Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghionti
    surse: DEX '09 DEX '98

înghiontire înghioldire

etimologie:

  • vezi înghionti
    surse: DEX '09 DEX '98