2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înghilțăi vt [At: AGÂRBICEANU, D. Ț. 87 / Pzi: ~esc / E: în- + ghilț + -ăi] (Reg) A cuprinde ceva cu degetele și a strânge ca într-un laț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ÎNGHILȚĂÍ, înghílțăi, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (pref. în- + ghilț + suf. -ăi)

Intrare: înghilțăit
înghilțăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghilțăit
  • ‑nghilțăit
  • înghilțăitul
  • înghilțăitu‑
  • ‑nghilțăitul
  • ‑nghilțăitu‑
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
  • înghilțăita
  • ‑nghilțăita
plural
  • înghilțăiți
  • ‑nghilțăiți
  • înghilțăiții
  • ‑nghilțăiții
  • înghilțăite
  • ‑nghilțăite
  • înghilțăitele
  • ‑nghilțăitele
genitiv-dativ singular
  • înghilțăit
  • ‑nghilțăit
  • înghilțăitului
  • ‑nghilțăitului
  • înghilțăite
  • ‑nghilțăite
  • înghilțăitei
  • ‑nghilțăitei
plural
  • înghilțăiți
  • ‑nghilțăiți
  • înghilțăiților
  • ‑nghilțăiților
  • înghilțăite
  • ‑nghilțăite
  • înghilțăitelor
  • ‑nghilțăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înghilțăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
  • înghilțăire
  • ‑nghilțăire
  • înghilțăit
  • ‑nghilțăit
  • înghilțăitu‑
  • ‑nghilțăitu‑
  • înghilțăind
  • ‑nghilțăind
  • înghilțăindu‑
  • ‑nghilțăindu‑
singular plural
  • înghilțăie
  • ‑nghilțăie
  • înghilțăiți
  • ‑nghilțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
(să)
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
  • înghilțăiam
  • ‑nghilțăiam
  • înghilțăii
  • ‑nghilțăii
  • înghilțăisem
  • ‑nghilțăisem
a II-a (tu)
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
(să)
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
  • înghilțăiai
  • ‑nghilțăiai
  • înghilțăiși
  • ‑nghilțăiși
  • înghilțăiseși
  • ‑nghilțăiseși
a III-a (el, ea)
  • înghilțăie
  • ‑nghilțăie
(să)
  • înghilțăie
  • ‑nghilțăie
  • înghilțăia
  • ‑nghilțăia
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
  • înghilțăise
  • ‑nghilțăise
plural I (noi)
  • înghilțăim
  • ‑nghilțăim
(să)
  • înghilțăim
  • ‑nghilțăim
  • înghilțăiam
  • ‑nghilțăiam
  • înghilțăirăm
  • ‑nghilțăirăm
  • înghilțăiserăm
  • ‑nghilțăiserăm
  • înghilțăisem
  • ‑nghilțăisem
a II-a (voi)
  • înghilțăiți
  • ‑nghilțăiți
(să)
  • înghilțăiți
  • ‑nghilțăiți
  • înghilțăiați
  • ‑nghilțăiați
  • înghilțăirăți
  • ‑nghilțăirăți
  • înghilțăiserăți
  • ‑nghilțăiserăți
  • înghilțăiseți
  • ‑nghilțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghilțăie
  • ‑nghilțăie
(să)
  • înghilțăie
  • ‑nghilțăie
  • înghilțăiau
  • ‑nghilțăiau
  • înghilțăi
  • ‑nghilțăi
  • înghilțăiseră
  • ‑nghilțăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)