O definiție pentru îngenunchetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngenunchetu sf [At: MARIAN, O. ap. DA ms / V: ~nchit~ / Pl: ~ri / E: îngenunchea + -tură] (Rar) 1-2 Articulație (a aripilor).

Intrare: îngenunchetură
îngenunchetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngenunchetură
  • ‑ngenunchetură
  • îngenunchetura
  • ‑ngenunchetura
plural
  • îngenuncheturi
  • ‑ngenuncheturi
  • îngenuncheturile
  • ‑ngenuncheturile
genitiv-dativ singular
  • îngenuncheturi
  • ‑ngenuncheturi
  • îngenuncheturii
  • ‑ngenuncheturii
plural
  • îngenuncheturi
  • ‑ngenuncheturi
  • îngenuncheturilor
  • ‑ngenuncheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)