2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngena vit [At: CONV. LIT. XLIV, 396 / Pzi: îngen, ~nez / E: nct] (Reg) 1-2 A (se) încetini. 3-4 A(-și) micșora intensitatea. 5-6 A (se) mișca cu dificultate.

ÎNGENÁ, îngenez, vb. I. Intranz. (Reg.) A deveni mai domol. – Lat. *ingenuare (< genu).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îngená (îngén, îngenát), vb. – A slăbi, a domoli, a reduce viteza. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., III, 723, din lat. *ingenuāre „a îngenunchia”, explicație incertă din punct de vedere semantic și fonetic (cf. DAR). Cuvînt rar, în Olt. și Munt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngená, îngenéz, vb. I (reg.) a micșora viteza, a încetini.

Intrare: îngena
îngena (1 -genez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngena
  • ‑ngena
  • îngenare
  • ‑ngenare
  • îngenat
  • ‑ngenat
  • îngenatu‑
  • ‑ngenatu‑
  • îngenând
  • ‑ngenând
  • îngenându‑
  • ‑ngenându‑
singular plural
  • îngenea
  • ‑ngenea
  • îngenați
  • ‑ngenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngenez
  • ‑ngenez
(să)
  • îngenez
  • ‑ngenez
  • îngenam
  • ‑ngenam
  • îngenai
  • ‑ngenai
  • îngenasem
  • ‑ngenasem
a II-a (tu)
  • îngenezi
  • ‑ngenezi
(să)
  • îngenezi
  • ‑ngenezi
  • îngenai
  • ‑ngenai
  • îngenași
  • ‑ngenași
  • îngenaseși
  • ‑ngenaseși
a III-a (el, ea)
  • îngenea
  • ‑ngenea
(să)
  • îngeneze
  • ‑ngeneze
  • îngena
  • ‑ngena
  • îngenă
  • ‑ngenă
  • îngenase
  • ‑ngenase
plural I (noi)
  • îngenăm
  • ‑ngenăm
(să)
  • îngenăm
  • ‑ngenăm
  • îngenam
  • ‑ngenam
  • îngenarăm
  • ‑ngenarăm
  • îngenaserăm
  • ‑ngenaserăm
  • îngenasem
  • ‑ngenasem
a II-a (voi)
  • îngenați
  • ‑ngenați
(să)
  • îngenați
  • ‑ngenați
  • îngenați
  • ‑ngenați
  • îngenarăți
  • ‑ngenarăți
  • îngenaserăți
  • ‑ngenaserăți
  • îngenaseți
  • ‑ngenaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngenea
  • ‑ngenea
(să)
  • îngeneze
  • ‑ngeneze
  • îngenau
  • ‑ngenau
  • îngena
  • ‑ngena
  • îngenaseră
  • ‑ngenaseră
Intrare: îngena (1 -gen)
îngena (1 -gen) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngena
  • ‑ngena
  • îngenare
  • ‑ngenare
  • îngenat
  • ‑ngenat
  • îngenatu‑
  • ‑ngenatu‑
  • îngenând
  • ‑ngenând
  • îngenându‑
  • ‑ngenându‑
singular plural
  • înge
  • ‑nge
  • îngenați
  • ‑ngenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngen
  • ‑ngen
(să)
  • îngen
  • ‑ngen
  • îngenam
  • ‑ngenam
  • îngenai
  • ‑ngenai
  • îngenasem
  • ‑ngenasem
a II-a (tu)
  • îngeni
  • ‑ngeni
(să)
  • îngeni
  • ‑ngeni
  • îngenai
  • ‑ngenai
  • îngenași
  • ‑ngenași
  • îngenaseși
  • ‑ngenaseși
a III-a (el, ea)
  • înge
  • ‑nge
(să)
  • îngene
  • ‑ngene
  • îngena
  • ‑ngena
  • îngenă
  • ‑ngenă
  • îngenase
  • ‑ngenase
plural I (noi)
  • îngenăm
  • ‑ngenăm
(să)
  • îngenăm
  • ‑ngenăm
  • îngenam
  • ‑ngenam
  • îngenarăm
  • ‑ngenarăm
  • îngenaserăm
  • ‑ngenaserăm
  • îngenasem
  • ‑ngenasem
a II-a (voi)
  • îngenați
  • ‑ngenați
(să)
  • îngenați
  • ‑ngenați
  • îngenați
  • ‑ngenați
  • îngenarăți
  • ‑ngenarăți
  • îngenaserăți
  • ‑ngenaserăți
  • îngenaseți
  • ‑ngenaseți
a III-a (ei, ele)
  • înge
  • ‑nge
(să)
  • îngene
  • ‑ngene
  • îngenau
  • ‑ngenau
  • îngena
  • ‑ngena
  • îngenaseră
  • ‑ngenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)