2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLBINÍRE s. f. v. îngălbenire.

ÎNGĂLBINÍRE s. f. v. îngălbenire.

îngălbinire sf vz îngălbenire

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

îngălbenire sf [At: DRĂGHICI, R. 167/1 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~ri / E: îngălbeni] Schimbare a culorii în galben Si: îngălbenit1 (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Trecere a perioadei de vegetație Si: îngălbenit1 (4).

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni și rezultatul lui. Verdele vegetației cu o ușoară îngălbenite de toamnă... te tulbură. SAHIA, U.R.S.S. 8.

A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă

îngălbeníre s. f., g.-d. art. îngălbenírii; pl. îngălbeníri

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă

arată toate definițiile

Intrare: îngălbeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenire
  • ‑ngălbenire
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitu‑
  • ‑ngălbenitu‑
  • îngălbenind
  • ‑ngălbenind
  • îngălbenindu‑
  • ‑ngălbenindu‑
singular plural
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
(să)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenii
  • ‑ngălbenii
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (tu)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
(să)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
  • îngălbeneai
  • ‑ngălbeneai
  • îngălbeniși
  • ‑ngălbeniși
  • îngălbeniseși
  • ‑ngălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
(să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbenea
  • ‑ngălbenea
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenise
  • ‑ngălbenise
plural I (noi)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
(să)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenirăm
  • ‑ngălbenirăm
  • îngălbeniserăm
  • ‑ngălbeniserăm
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (voi)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
(să)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeneați
  • ‑ngălbeneați
  • îngălbenirăți
  • ‑ngălbenirăți
  • îngălbeniserăți
  • ‑ngălbeniserăți
  • îngălbeniseți
  • ‑ngălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
(să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbeneau
  • ‑ngălbeneau
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbeniseră
  • ‑ngălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinire
  • ‑ngălbinire
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitu‑
  • ‑ngălbinitu‑
  • îngălbinind
  • ‑ngălbinind
  • îngălbinindu‑
  • ‑ngălbinindu‑
singular plural
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
(să)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinii
  • ‑ngălbinii
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (tu)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
(să)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
  • îngălbineai
  • ‑ngălbineai
  • îngălbiniși
  • ‑ngălbiniși
  • îngălbiniseși
  • ‑ngălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
(să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbinea
  • ‑ngălbinea
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinise
  • ‑ngălbinise
plural I (noi)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
(să)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinirăm
  • ‑ngălbinirăm
  • îngălbiniserăm
  • ‑ngălbiniserăm
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (voi)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
(să)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbineați
  • ‑ngălbineați
  • îngălbinirăți
  • ‑ngălbinirăți
  • îngălbiniserăți
  • ‑ngălbiniserăți
  • îngălbiniseți
  • ‑ngălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
(să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbineau
  • ‑ngălbineau
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbiniseră
  • ‑ngălbiniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbeni
  • gălbenire
  • gălbenit
  • gălbenitu‑
  • gălbenind
  • gălbenindu‑
singular plural
  • gălbenește
  • gălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenesc
  • gălbeneam
  • gălbenii
  • gălbenisem
a II-a (tu)
  • gălbenești
(să)
  • gălbenești
  • gălbeneai
  • gălbeniși
  • gălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbenește
(să)
  • gălbenească
  • gălbenea
  • gălbeni
  • gălbenise
plural I (noi)
  • gălbenim
(să)
  • gălbenim
  • gălbeneam
  • gălbenirăm
  • gălbeniserăm
  • gălbenisem
a II-a (voi)
  • gălbeniți
(să)
  • gălbeniți
  • gălbeneați
  • gălbenirăți
  • gălbeniserăți
  • gălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenească
  • gălbeneau
  • gălbeni
  • gălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbini
  • gălbinire
  • gălbinit
  • gălbinitu‑
  • gălbinind
  • gălbinindu‑
singular plural
  • gălbinește
  • gălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinesc
  • gălbineam
  • gălbinii
  • gălbinisem
a II-a (tu)
  • gălbinești
(să)
  • gălbinești
  • gălbineai
  • gălbiniși
  • gălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbinește
(să)
  • gălbinească
  • gălbinea
  • gălbini
  • gălbinise
plural I (noi)
  • gălbinim
(să)
  • gălbinim
  • gălbineam
  • gălbinirăm
  • gălbiniserăm
  • gălbinisem
a II-a (voi)
  • gălbiniți
(să)
  • gălbiniți
  • gălbineați
  • gălbinirăți
  • gălbiniserăți
  • gălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinească
  • gălbineau
  • gălbini
  • gălbiniseră
Intrare: îngălbenire
îngălbenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbenire
  • ‑ngălbenire
  • îngălbenirea
  • ‑ngălbenirea
plural
  • îngălbeniri
  • ‑ngălbeniri
  • îngălbenirile
  • ‑ngălbenirile
genitiv-dativ singular
  • îngălbeniri
  • ‑ngălbeniri
  • îngălbenirii
  • ‑ngălbenirii
plural
  • îngălbeniri
  • ‑ngălbeniri
  • îngălbenirilor
  • ‑ngălbenirilor
vocativ singular
plural
îngălbinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbinire
  • ‑ngălbinire
  • îngălbinirea
  • ‑ngălbinirea
plural
  • îngălbiniri
  • ‑ngălbiniri
  • îngălbinirile
  • ‑ngălbinirile
genitiv-dativ singular
  • îngălbiniri
  • ‑ngălbiniri
  • îngălbinirii
  • ‑ngălbinirii
plural
  • îngălbiniri
  • ‑ngălbiniri
  • îngălbinirilor
  • ‑ngălbinirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngălbeni îngălbenire îngălbenit îngălbini îngălbinire îngălbinit gălbeni gălbenit gălbini

  • 1. A deveni sau a face să devină galben, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păli (îngălbeni) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214.
      surse: DLRLC
    • Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158.
      surse: DLRLC
    • Soarele a îngălbenit hârtia.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + galben
    surse: DEX '98

îngălbenire îngălbinire

etimologie:

  • vezi îngălbeni
    surse: DEX '09 DEX '98