2 definiții pentru îngârlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngârlui vr [At: GRAIUL, I, 88 / Pzi: ~esc / E: îngârli] (Reg) A începe o relație de dragoste cu cineva.

ÎNGÂRLUÍ vb. IV. v. îngurlui.

Intrare: îngârlui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluire
  • ‑ngârluire
  • îngârluit
  • ‑ngârluit
  • îngârluitu‑
  • ‑ngârluitu‑
  • îngârluind
  • ‑ngârluind
  • îngârluindu‑
  • ‑ngârluindu‑
singular plural
  • îngârluiește
  • ‑ngârluiește
  • îngârluiți
  • ‑ngârluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngârluiesc
  • ‑ngârluiesc
(să)
  • îngârluiesc
  • ‑ngârluiesc
  • îngârluiam
  • ‑ngârluiam
  • îngârluii
  • ‑ngârluii
  • îngârluisem
  • ‑ngârluisem
a II-a (tu)
  • îngârluiești
  • ‑ngârluiești
(să)
  • îngârluiești
  • ‑ngârluiești
  • îngârluiai
  • ‑ngârluiai
  • îngârluiși
  • ‑ngârluiși
  • îngârluiseși
  • ‑ngârluiseși
a III-a (el, ea)
  • îngârluiește
  • ‑ngârluiește
(să)
  • îngârluiască
  • ‑ngârluiască
  • îngârluia
  • ‑ngârluia
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluise
  • ‑ngârluise
plural I (noi)
  • îngârluim
  • ‑ngârluim
(să)
  • îngârluim
  • ‑ngârluim
  • îngârluiam
  • ‑ngârluiam
  • îngârluirăm
  • ‑ngârluirăm
  • îngârluiserăm
  • ‑ngârluiserăm
  • îngârluisem
  • ‑ngârluisem
a II-a (voi)
  • îngârluiți
  • ‑ngârluiți
(să)
  • îngârluiți
  • ‑ngârluiți
  • îngârluiați
  • ‑ngârluiați
  • îngârluirăți
  • ‑ngârluirăți
  • îngârluiserăți
  • ‑ngârluiserăți
  • îngârluiseți
  • ‑ngârluiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngârluiesc
  • ‑ngârluiesc
(să)
  • îngârluiască
  • ‑ngârluiască
  • îngârluiau
  • ‑ngârluiau
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluiseră
  • ‑ngârluiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluire
  • ‑ngârluire
  • îngârluit
  • ‑ngârluit
  • îngârluitu‑
  • ‑ngârluitu‑
  • îngârluind
  • ‑ngârluind
  • îngârluindu‑
  • ‑ngârluindu‑
singular plural
  • îngârluie
  • ‑ngârluie
  • îngârluiți
  • ‑ngârluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
(să)
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluiam
  • ‑ngârluiam
  • îngârluii
  • ‑ngârluii
  • îngârluisem
  • ‑ngârluisem
a II-a (tu)
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
(să)
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluiai
  • ‑ngârluiai
  • îngârluiși
  • ‑ngârluiși
  • îngârluiseși
  • ‑ngârluiseși
a III-a (el, ea)
  • îngârluie
  • ‑ngârluie
(să)
  • îngârluie
  • ‑ngârluie
  • îngârluia
  • ‑ngârluia
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluise
  • ‑ngârluise
plural I (noi)
  • îngârluim
  • ‑ngârluim
(să)
  • îngârluim
  • ‑ngârluim
  • îngârluiam
  • ‑ngârluiam
  • îngârluirăm
  • ‑ngârluirăm
  • îngârluiserăm
  • ‑ngârluiserăm
  • îngârluisem
  • ‑ngârluisem
a II-a (voi)
  • îngârluiți
  • ‑ngârluiți
(să)
  • îngârluiți
  • ‑ngârluiți
  • îngârluiați
  • ‑ngârluiați
  • îngârluirăți
  • ‑ngârluirăți
  • îngârluiserăți
  • ‑ngârluiserăți
  • îngârluiseți
  • ‑ngârluiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngârluie
  • ‑ngârluie
(să)
  • îngârluie
  • ‑ngârluie
  • îngârluiau
  • ‑ngârluiau
  • îngârlui
  • ‑ngârlui
  • îngârluiseră
  • ‑ngârluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)