O definiție pentru înfurnicătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfurnicătu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: înfurnica + -tură] Înfurnicare (1).

Intrare: înfurnicătură
înfurnicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfurnicătură
  • ‑nfurnicătură
  • înfurnicătura
  • ‑nfurnicătura
plural
  • înfurnicături
  • ‑nfurnicături
  • înfurnicăturile
  • ‑nfurnicăturile
genitiv-dativ singular
  • înfurnicături
  • ‑nfurnicături
  • înfurnicăturii
  • ‑nfurnicăturii
plural
  • înfurnicături
  • ‑nfurnicături
  • înfurnicăturilor
  • ‑nfurnicăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)