8 definiții pentru înfundătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.

ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.

înfundătu sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: înfunda + -tură] 1 Loc dosit și închis în toate părțile. 2 (Înv) Loc îngrădit într-o moșie, care aparține altcuiva decât stăpânului acesteia. 3 Fundătură. 4 Drum care se pierde în pădure sau în câmp. 5 (Pop) Dig. 6-7 Adunătură de mâl și de bușteni aduși de apă care (schimbă sau) opresc cursul acesteia. 8 Fund care astupă un butoi sau o cofa. 9 Umplutură care astupă un gol într-un zid sau într-un gard. 10 (Mpp) Astm.

ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Depresiune de teren, loc adîncit, care pare închis din toate părțile. În înfundătura unei văi se zărea creasta sură a unei păduri. BUJOR, S. 55. Colo de vale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici le-a curmat zilele. CREANGĂ, O. A. 229.

ÎNFUNDĂTÚRĂ ~i f. Depresiune de teren, închisă din toate părțile. /a înfunda + suf. ~ătură

înfundătură f. 1. stradă înfundată; 2. loc retras și ascuns.

înfundătúră f., pl. ĭ. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras și ascuns.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfundătúră s. f., g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúri

înfundătúră s. f., g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúri

Intrare: înfundătură
înfundătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfundătu
  • ‑nfundătu
  • înfundătura
  • ‑nfundătura
plural
  • înfundături
  • ‑nfundături
  • înfundăturile
  • ‑nfundăturile
genitiv-dativ singular
  • înfundături
  • ‑nfundături
  • înfundăturii
  • ‑nfundăturii
plural
  • înfundături
  • ‑nfundături
  • înfundăturilor
  • ‑nfundăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfundătură

  • 1. Drum, stradă fără ieșire.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fundătură intrare
    • 1.1. Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În înfundătura unei văi se zărea creasta sură a unei păduri. BUJOR, S. 55.
        surse: DLRLC
      • Colo de vale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici le-a curmat zilele. CREANGĂ, O. A. 229.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Înfunda + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98