4 definiții pentru înfocăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfocăcĭúne f. (d. înfocat). Maram. Înfocare, aprindere, înflăcĭune, inflamațiune.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfocăciúne s.f. (înv.) aprindere, înfocătură.

înfocăciúne, înfocăciuni, s.f. – (reg.; med.) Febră, temperatură; foc. Termenul a circulat preponderent pe Valea Marei (ALRRM, 1969: 152). (Maram.). – Din înfoca „a înfierbânta” (din foc < lat. focus) + suf. -ciune, cf. înfocătură.

înfocăciúne, -i, s.f. – (med.) Febră, temperatură; foc. Termenul a circulat preponderent pe valea Marei (ALR 1969: 152). – Din înfoca „a înfierbânta”, cf. înfocat (din foc < lat. focus) + -ciune.

Intrare: înfocăciune
înfocăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfocăciune
  • ‑nfocăciune
  • înfocăciunea
  • ‑nfocăciunea
plural
genitiv-dativ singular
  • înfocăciuni
  • ‑nfocăciuni
  • înfocăciunii
  • ‑nfocăciunii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)