2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfloritoare sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 442 / V: ~lur~ / Pl: ? / E: înflori + -(i)toare] (Înv) Înflorire (2).

ÎNFLORITÓR, -OÁRE, înfloritori, -oare, adj. Care e în plină dezvoltare, care prosperă. – Înflori + suf. -tor.

ÎNFLORITÓR, -OÁRE, înfloritori, -oare, adj. Care e în plină dezvoltare, care prosperă. – Înflori + suf. -tor.

înfloritor, ~oare a [At: BĂLCESCU, M. V 67 / Pl: ~i, ~oare / E: înflori + -(i)tor] (Fig) 1-2 Care înflorește (3, 12).

ÎNFLORITÓR, -OÁRE, înfloritori, -oare, adj. Care înflorește, care e în plină dezvoltare, care prosperă. Cultură înfloritoare.

ÎNFLORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înflorește; plin de înflorire; eflorescent. 2) fig. Care înflorește; care este în plin progres; prosper. Trai ~. /a înflori + suf. ~tor

înfloritor a. 1. care înflorește; 2. fig. prosper.

înfloritór, -oáre adj. Care înflorește. Fig. Prosper, bine dezvoltat: comerciŭ înfloritor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfloritór adj. m., pl. înfloritóri; f. sg. și pl. înfloritoáre

înfloritór adj. m., pl. înfloritóri; f. sg. și pl. înfloritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFLORITOR adj. prosper, (livr.) eflorescent, (înv.) înflorit. (Stare ~.)

Intrare: înfloritoare
înfloritoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înfloritor
înfloritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfloritor
  • ‑nfloritor
  • înfloritorul
  • înfloritoru‑
  • ‑nfloritorul
  • ‑nfloritoru‑
  • înfloritoare
  • ‑nfloritoare
  • înfloritoarea
  • ‑nfloritoarea
plural
  • înfloritori
  • ‑nfloritori
  • înfloritorii
  • ‑nfloritorii
  • înfloritoare
  • ‑nfloritoare
  • înfloritoarele
  • ‑nfloritoarele
genitiv-dativ singular
  • înfloritor
  • ‑nfloritor
  • înfloritorului
  • ‑nfloritorului
  • înfloritoare
  • ‑nfloritoare
  • înfloritoarei
  • ‑nfloritoarei
plural
  • înfloritori
  • ‑nfloritori
  • înfloritorilor
  • ‑nfloritorilor
  • înfloritoare
  • ‑nfloritoare
  • înfloritoarelor
  • ‑nfloritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfloritor

etimologie:

  • Înflori + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98