O definiție pentru înflige


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflíge vb. (model de flexiune 664)

Intrare: înflige
verb (V664)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflige
  • ‑nflige
  • înfligere
  • ‑nfligere
  • înfligând
  • ‑nfligând
  • înfligându‑
  • ‑nfligându‑
singular plural
  • înflige
  • ‑nflige
  • înfligeți
  • ‑nfligeți
  • înfligeți-
  • ‑nfligeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înflig
  • ‑nflig
(să)
  • înflig
  • ‑nflig
  • înfligeam
  • ‑nfligeam
a II-a (tu)
  • înfligi
  • ‑nfligi
(să)
  • înfligi
  • ‑nfligi
  • înfligeai
  • ‑nfligeai
a III-a (el, ea)
  • înflige
  • ‑nflige
(să)
  • înfli
  • ‑nfli
  • înfligea
  • ‑nfligea
plural I (noi)
  • înfligem
  • ‑nfligem
(să)
  • înfligem
  • ‑nfligem
  • înfligeam
  • ‑nfligeam
a II-a (voi)
  • înfligeți
  • ‑nfligeți
(să)
  • înfligeți
  • ‑nfligeți
  • înfligeați
  • ‑nfligeați
a III-a (ei, ele)
  • înflig
  • ‑nflig
(să)
  • înfli
  • ‑nfli
  • înfligeau
  • ‑nfligeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)