3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERBÂNTÁT1 s. n. Înfierbântare. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÂNTÁT2, -Ă, înfierbântați, -te, adj. Care s-a încălzit foarte tare; încins2. ♦ Fig. Înflăcărat, aprins. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÂNTÁT2, -Ă, înfierbântați, -te, adj. Care s-a încălzit foarte tare; încins2. ♦ Fig. Înflăcărat, aprins. – V. înfierbânta.

înfierbântat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfierbânta] 1 Înfierbântare (1). 2 (Imp) Ardere. 3-7 Înfierbântare (3-7). 8 (Mpp) Febră. 9-12 Înfierbântare (9-12).

înfierbântat2, ~ă a [At: COD. VOR. 38/10 / V: (înv) ~bin~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfierbânta] 1 Foarte bine încălzit Si: încins. 2 (Fig; d. sentimente) Intensificat2. 3 (Fig) Excitat. 4 (Fig) Iritat. 5 (Irn) Amețit de băutură Si: afumat, cherchelit. 6 (Mpp) Cu febră. 7 (Mpp) Inflamat2. 8 (Fig) Antrenat cu entuziasm într-o acțiune.

ÎNFIERBÂNTÁT1 s. n. (Rar) Înfierbântare. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

înfierbânta [At: PSALT. 43/15 / S și: ~fer~ / V: (rar; cscj) ~binți, (dal) înhi~ / Pzi: ~bânt / E: în- + fierbinte] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) face fierbinte. 3 vt (Imp) A arde. 4-5 vtr (D. sentimente) A (se) aprinde. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) aprinde de mânie. 8 vr A-și pierde cumpătul. 9 vr (Irn) A se ameți din cauza băuturii Si: a se chercheli. 10 vr (Mpp) A avea febră. 11 vr (Mpp; d. abcese) A se inflama. 12 vt A da pinteni calului. 13 vr (Fig) A se antrena într-o acțiune Si: a se înflăcăra. 14 vt (Fig) A insufla avânt, pasiune.

ÎNFIERBÎNTÁ, înfierbî́nt, vb. I. Tranz. 1. A face să devină fierbinte (expunînd acțiunii focului). Înfierbînt apă.După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. Infierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. ◊ Fig. Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. ◊ Refl. Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. (Refl. pas.) Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A irita, a agita, a aprinde. Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. ◊ Refl. Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. 3. A insufla avînt, a da îndemn la lucru; a ațîța, a îmboldi. Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ♦ Refl. (Despre persoane) A se antrena la o acțiune săvîrșind-o cu multă însuflețire; a se aprinde, a se anima. S-a înfierbîntat la joc.

ÎNFIERBÎNTÁT, -Ă, înfierbîntați, -te, adj. 1. Care a devenit fierbinte, care s-a încălzit tare; încins. 2. Fig. (Despre oameni, minte, inimă etc.) Agitat, înflăcărat, aprins. Pe terasa restaurantului cîțiva tineri au isprăvit cina și vorbesc înfierbîntați în jurul paharelor pline. SADOVEANU, O. VII 226. În creierul înfierbîntat i se încrucișau imagini nestăpînite. BART, S. M. 77. Și-n mintea ta înfierbîntată, Te vezi deodată orator. TOPÎRCEANU, B. 68.

A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte

A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte

înfierbântà v. 1. a face fierbinte, a încălzi tare; 2. fig. a se mânia foarte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfierbântát s. n. (sil. -fier-)

înfierbântá (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbấnt, 2 sg. înfierbấnți, 3 înfierbấntă; conj. prez. 3 să înfierbấnte

înfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 sg. și pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. și pl. înfierbânte

înfierbânt, -bânți 2, -bânte 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIERBÂNTÁT adj. v. încins.

arată toate definițiile

Intrare: înfierbântat (adj.)
înfierbântat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -fier- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatul
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatul
  • ‑nfierbântatu‑
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântata
  • ‑nfierbântata
plural
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântații
  • ‑nfierbântații
  • înfierbântate
  • ‑nfierbântate
  • înfierbântatele
  • ‑nfierbântatele
genitiv-dativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatului
  • ‑nfierbântatului
  • înfierbântate
  • ‑nfierbântate
  • înfierbântatei
  • ‑nfierbântatei
plural
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântaților
  • ‑nfierbântaților
  • înfierbântate
  • ‑nfierbântate
  • înfierbântatelor
  • ‑nfierbântatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfierbântat (s.n.)
înfierbântat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: -fier- info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatul
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatul
  • ‑nfierbântatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatului
  • ‑nfierbântatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înfierbânta
  • silabație: în-fier- info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântare
  • ‑nfierbântare
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatu‑
  • înfierbântând
  • ‑nfierbântând
  • înfierbântându‑
  • ‑nfierbântându‑
singular plural
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfierbânt
  • ‑nfierbânt
(să)
  • înfierbânt
  • ‑nfierbânt
  • înfierbântam
  • ‑nfierbântam
  • înfierbântai
  • ‑nfierbântai
  • înfierbântasem
  • ‑nfierbântasem
a II-a (tu)
  • înfierbânți
  • ‑nfierbânți
(să)
  • înfierbânți
  • ‑nfierbânți
  • înfierbântai
  • ‑nfierbântai
  • înfierbântași
  • ‑nfierbântași
  • înfierbântaseși
  • ‑nfierbântaseși
a III-a (el, ea)
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
(să)
  • înfierbânte
  • ‑nfierbânte
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
  • înfierbântase
  • ‑nfierbântase
plural I (noi)
  • înfierbântăm
  • ‑nfierbântăm
(să)
  • înfierbântăm
  • ‑nfierbântăm
  • înfierbântam
  • ‑nfierbântam
  • înfierbântarăm
  • ‑nfierbântarăm
  • înfierbântaserăm
  • ‑nfierbântaserăm
  • înfierbântasem
  • ‑nfierbântasem
a II-a (voi)
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
(să)
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântarăți
  • ‑nfierbântarăți
  • înfierbântaserăți
  • ‑nfierbântaserăți
  • înfierbântaseți
  • ‑nfierbântaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
(să)
  • înfierbânte
  • ‑nfierbânte
  • înfierbântau
  • ‑nfierbântau
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântaseră
  • ‑nfierbântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfierbântat (adj.)

  • 1. Care s-a încălzit foarte tare; încins (1.1.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: încins (aprins)
    • exemple
      • Pe terasa restaurantului cîțiva tineri au isprăvit cina și vorbesc înfierbîntați în jurul paharelor pline. SADOVEANU, O. VII 226.
        surse: DLRLC
      • În creierul înfierbîntat i se încrucișau imagini nestăpînite. BART, S. M. 77.
        surse: DLRLC
      • Și-n mintea ta înfierbîntată, Te vezi deodată orator. TOPÎRCEANU, B. 68.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfierbânta
    surse: DEX '09

înfierbântat (s.n.)

etimologie:

  • vezi înfierbânta
    surse: DEX '09 DEX '98

înfierbânta înfierbântare

  • 1. A (se) face fierbinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: răci răcori attach_file 6 exemple
    exemple
    • Înfierbînt apă.
      surse: DLRLC
    • După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33.
      surse: DLRLC
    • Înfierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131.
      surse: DLRLC
    • figurat Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195.
      surse: DLRLC
    • Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) aprinde de mânie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agita aprinde irita attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97.
      surse: DLRLC
    • Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra.
    exemple
    • S-a înfierbântat la joc.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A insufla avânt, pasiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ațâța îmboldi attach_file un exemplu
    exemple
    • Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fierbinte
    surse: DEX '09 DEX '98