7 definiții pentru înfăptuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.

ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.

înfăptuitor, ~oare smf, a [At: DA / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfăptui + -(i)tor] (Rar) 1-2 (Persoană) care înfăptuiește (1) ceva Si: realizator, îndeplinitor.

ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. Cel care înfăptuiește ceva; realizator. ♦ (Rar) Făptuitor. Mai este arestat la locuința lui și colonelul Dăscălescu, pînă cînd se va lămuri ce legături a avut cu înfăptuitorii. CAMIL PETRESCU, O. II 229.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfăptuitór (-tu-i-) (rar) s. m., pl. înfăptuitóri

înfăptuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. înfăptuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂPTUITOR s. creator, făuritor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou produs pentru...)

Intrare: înfăptuitor
  • silabație: -tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuitor
  • ‑nfăptuitor
  • înfăptuitorul
  • înfăptuitoru‑
  • ‑nfăptuitorul
  • ‑nfăptuitoru‑
plural
  • înfăptuitori
  • ‑nfăptuitori
  • înfăptuitorii
  • ‑nfăptuitorii
genitiv-dativ singular
  • înfăptuitor
  • ‑nfăptuitor
  • înfăptuitorului
  • ‑nfăptuitorului
plural
  • înfăptuitori
  • ‑nfăptuitori
  • înfăptuitorilor
  • ‑nfăptuitorilor
vocativ singular
  • înfăptuitorule
  • ‑nfăptuitorule
plural
  • înfăptuitorilor
  • ‑nfăptuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfăptuitor, -oare înfăptuitoare

etimologie:

  • Înfăptui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09