7 definiții pentru înfăptuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.

ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.

înfăptuitor, ~oare smf, a [At: DA / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfăptui + -(i)tor] (Rar) 1-2 (Persoană) care înfăptuiește (1) ceva Si: realizator, îndeplinitor.

ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. Cel care înfăptuiește ceva; realizator. ♦ (Rar) Făptuitor. Mai este arestat la locuința lui și colonelul Dăscălescu, pînă cînd se va lămuri ce legături a avut cu înfăptuitorii. CAMIL PETRESCU, O. II 229.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfăptuitoáre (-tu-i-) (rar) s. f., g.-d. art. înfăptuitoárei; pl. înfăptuitoáre

înfăptuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. înfăptuitoárei; pl. înfăptuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂPTUITOR s. creator, făuritor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou produs pentru...)

Intrare: înfăptuitoare
  • silabație: -tu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarea
  • ‑nfăptuitoarea
plural
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarele
  • ‑nfăptuitoarele
genitiv-dativ singular
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarei
  • ‑nfăptuitoarei
plural
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarelor
  • ‑nfăptuitoarelor
vocativ singular
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoareo
  • ‑nfăptuitoareo
plural
  • înfăptuitoarelor
  • ‑nfăptuitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfăptuitor, -oare înfăptuitoare

etimologie:

  • Înfăptui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09