2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȚOȘÁRE s. f. v. înfățișare.

ÎNFĂȚOȘÁRE s. f. v. înfățișare.

ÎNFĂȚOȘÁRE s. f. v. înfățișare.

înfățoșare sf vz înfățișare

ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦ Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta. 2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [Var.: (reg.) înfățoșá vb. I] – În + fățiș.

ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦ Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta. 2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [Var.: (reg.) înfățoșá vb. I] – În + fățiș.

ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa.

ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa.

ÎNFĂȚOȘÁ vb. I v. înfățișa.

ÎNFĂȚOȘÁ vb. I v. înfățișa.

înfățișa [At: (a. 1814) URICARIUL, II, 5 / V: (Mol) ~țoșa, (cscj) ~țoși / Pzi: ez / E: în- + fățiș] 1-2 vtr A (se) arăta cuiva ; Si: a (se) prezenta. 3 vr (Ccr; jur) A se prezenta în fața unei instanțe. 4 vt (Jur; înv) A pune față în față pe inculpat cu cel ce-l învinuiește Si: a confrunta. 5 vt A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc. Si: a reprezenta, a zugrăvi. 6 vr (Îvp) A-și imagina.

înfățișare sf [At: CONACHI, P. 286 / V: (Mol) ~țoș~ / Pl: ări / E: înfățișa] 1 Prezentare în fața cuiva (1). 2 (Jur; înv) Punere față în față a inculpatului cu cel care-l învinuiește (2). 3 (Jur) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală. 4 (Jur) Dezbatere în fața unei instanțe. 5 Descriere cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc. Si: reprezentare, zugrăvire. 6 (Jur) Termen de judecată. 7 (Ccr) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă Si: chip, configurație.

înfățoșa v vz înfățișa

ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane; urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «la», uneori exprimate printr-un adverb) A se prezenta în fața cuiva (de obicei a unui superior sau a unei autorități). Trimiteau un flăcău sau altul cu pușca să vîneze pentru ei, ca să aibă cu ce se-nfățișa acasă. PAS, Z. I 208. A doua zi se înfățișă la împăratul. ISPIRESCU, L. 22. Niște boieri, sosind acum, cer voie să se înfățișeze la măria-ta. NEGRUZZI, S. I 138. Cinstea ne este prea mare Să ne-nfățișăm împărăției-tale. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Precizat, pleonastic, prin «înainte») Spînul se înfățișează înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 208. ◊ (Determinarea este subînțeleasă) Mi-a venit citație și nu m-am dus să mă înfățișez. DUMITRIU, B. F. 19. Cînd căruța se opri... ceilalți trei tovarăși lăsară lucrul la răsadniți și se înfățișară. SADOVEANU, P. M. 237. ◊ Tranz. După o petrecere de trei zile și patru nopți într-un beci mucegăit din Turnu, Gheorghe Dima a fost înfățișat colonelului. GALAN, Z. R. 53. «Ce om bun!» ai gîndit cînd ea a străbătut cu tine atelierul și te-a înfățișat lui [șefului]. PAS, Z. I 265. ♦ Tranz. A aduce un obiect înaintea cuiva, a arăta cuiva; a prezenta. S-a dus la jandarmi și le-a înfățișat buletinele de înscriere la biroul populației. SADOVEANU, P. M. 250. Aceștia... înfățișară mai întîi împăratului, din partea lui Mihai-vodă, sabia, buzduganul și steagul lui Andrei Bathori. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ Refl. Fig. Cîmpia i se înfățișează luminată de scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20. 2. Tranz. (Despre artiști și realizările lor) A descrie, a zugrăvi, a întrupa, a da viață prin mijloace artistice; a reprezenta. Alt tablou înfățișa răsăritul lunei. CAMIL PETRESCU, N. 119. El înfățișează lucrurile așa încît pot fi luate și ca întîmplări obișnuite și ca lucruri din povești. IBRĂILEANU, S. 9. Acel portret înfățișa un chip îmbrăcat bărbătește. EMINESCU, N. 39. În nici un period al ei sculptura antică n-a fost poate mai în stare de a înfățișa, cu un caracter mai energic și mai adevărat, asemenea scene. ODOBESCU, S. III 75. 3. Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și imagina, a-și reprezenta, a-și închipui. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confetti la șosea, ca un bal mascat în uniformă. ARGHEZI, P. T. 69. – Variantă: (regional) înfățoșá (SADOVEANU, N. F. 62, CREANGĂ, O. A. 81, EMINESCU, N. 63) vb. I.

ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. I. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei. 1. Prezentare, descriere, arătare. Înfățișarea veridică și concretă din punct de vedere istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară și educarea oamenilor muncii în spiritul socialismului sînt indisolubil legate de priceperea artistului de a alege fapte vii, esențiale, tipice. V. ROM. mai 1953, 206. 2. (Jur.) Prezentare în fața unei autorități judiciare (în special în fața unei instanțe de judecată) în urma unei citări sau a unei invitații; (concretizat) dezbatere în fața unei instanțe. Cînd veniră împricinații la înfățișare... ISPIRESCU, L. 277. ♦ Termen de judecată. A cîta înfățișare este? II. (Concretizat) Felul în care ni se arată un lucru sau o ființă; aspect, aparență, exterior. Avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decît a unui cal de ham. HOGAȘ, M. N. 10. Harap-Alb... are o înfățișare mult mai plăcută. CREANGĂ, P. 210. O frumoasă și sălbatică înfățișare are șesul lung care pornește de la Buhalnița și se pierde dincolo de satul Hangu. RUSSO, O. 104. – Variantă: înfățoșáre (BART, S. M. 45) s. f.

înfățișáre s. f. (arg. studențesc) Examen ◊ „Mâine am ultima și cea mai grea înfățișare din anul ăsta.” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

A ÎNFĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A face să se înfățișeze. 2) (obiecte) A pune în față; a prezenta; a arăta. 3) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a reprezenta; a oglindi; a reda. Tabloul ~ează un răsărit de soare. 4) rar (însoțit de un pronume în dativ) A plăsmui în minte; a-și închipui; a-și imagina. 5) A reda prin forma sa concretă; a reprezenta. Decorul ~ează o pădure. 6) A exprima prin sine ca exponent; a reprezenta. ~ republica. /în + fățiș

A SE ÎNFĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. 1) A apărea în persoană (în fața unei autorități); a-și face apariția personal; a compărea; a se prezenta. S-a ~at la proces. 2) A apărea prin forma sa concretă (ca alt obiect sau persoană); a se prezenta. /în + fățiș

ÎNFĂȚIȘÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNFĂȚIȘA și A SE ÎNFĂȚIȘA. 2) Fel în care se înfățișează cineva sau ceva; aspect. Parcă a căpătat altă ~. 3) jur. Prezentare în fața unui organ judiciar. ~area lui la proces. /v. a (se) înfățișa

înfățișà v. l. a pune în față, a prezenta; 2. a pune în vedere, a reprezenta; 3. a compare, a veni înaintea unui tribunal. [V. fățiș].

înfățișare f. 1. (re)prezentațiune; 2. comparițiune; 3. aparență, aspect.

înfățoșà v. Mold. V. înfățișà: s’a înfățoșat cu o cană mare de lut CR. [Din fățos = fățiș].

înfățișáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te înfățișa. Aspect, față, formă. Comparațiune, prezentare la judecată.

înfățișéz v. tr. (d. fățiș, față). Supun vederiĭ cuĭva, prezent. Reprezent: acest tabloŭ îl înfățișează pe Mihaĭ Viteazu. V. refl. Mă prezent, compar: mă înfățișez la judecată. Mă prezent, apar: munțiĭ ni se înfățișaŭ. – În nord și Ban. -oșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfățișeáză, 1 pl. înfățișắm; conj. prez. 3 înfățișéze; ger. înfățișấnd

arată toate definițiile

Intrare: înfățișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfățișa
  • ‑nfățișa
  • înfățișare
  • ‑nfățișare
  • înfățișat
  • ‑nfățișat
  • înfățișatu‑
  • ‑nfățișatu‑
  • înfățișând
  • ‑nfățișând
  • înfățișându‑
  • ‑nfățișându‑
singular plural
  • înfățișea
  • ‑nfățișea
  • înfățișați
  • ‑nfățișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfățișez
  • ‑nfățișez
(să)
  • înfățișez
  • ‑nfățișez
  • înfățișam
  • ‑nfățișam
  • înfățișai
  • ‑nfățișai
  • înfățișasem
  • ‑nfățișasem
a II-a (tu)
  • înfățișezi
  • ‑nfățișezi
(să)
  • înfățișezi
  • ‑nfățișezi
  • înfățișai
  • ‑nfățișai
  • înfățișași
  • ‑nfățișași
  • înfățișaseși
  • ‑nfățișaseși
a III-a (el, ea)
  • înfățișea
  • ‑nfățișea
(să)
  • înfățișeze
  • ‑nfățișeze
  • înfățișa
  • ‑nfățișa
  • înfățișă
  • ‑nfățișă
  • înfățișase
  • ‑nfățișase
plural I (noi)
  • înfățișăm
  • ‑nfățișăm
(să)
  • înfățișăm
  • ‑nfățișăm
  • înfățișam
  • ‑nfățișam
  • înfățișarăm
  • ‑nfățișarăm
  • înfățișaserăm
  • ‑nfățișaserăm
  • înfățișasem
  • ‑nfățișasem
a II-a (voi)
  • înfățișați
  • ‑nfățișați
(să)
  • înfățișați
  • ‑nfățișați
  • înfățișați
  • ‑nfățișați
  • înfățișarăți
  • ‑nfățișarăți
  • înfățișaserăți
  • ‑nfățișaserăți
  • înfățișaseți
  • ‑nfățișaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfățișea
  • ‑nfățișea
(să)
  • înfățișeze
  • ‑nfățișeze
  • înfățișau
  • ‑nfățișau
  • înfățișa
  • ‑nfățișa
  • înfățișaseră
  • ‑nfățișaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfățoșa
  • ‑nfățoșa
  • înfățoșare
  • ‑nfățoșare
  • înfățoșat
  • ‑nfățoșat
  • înfățoșatu‑
  • ‑nfățoșatu‑
  • înfățoșând
  • ‑nfățoșând
  • înfățoșându‑
  • ‑nfățoșându‑
singular plural
  • înfățoșea
  • ‑nfățoșea
  • înfățoșați
  • ‑nfățoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfățoșez
  • ‑nfățoșez
(să)
  • înfățoșez
  • ‑nfățoșez
  • înfățoșam
  • ‑nfățoșam
  • înfățoșai
  • ‑nfățoșai
  • înfățoșasem
  • ‑nfățoșasem
a II-a (tu)
  • înfățoșezi
  • ‑nfățoșezi
(să)
  • înfățoșezi
  • ‑nfățoșezi
  • înfățoșai
  • ‑nfățoșai
  • înfățoșași
  • ‑nfățoșași
  • înfățoșaseși
  • ‑nfățoșaseși
a III-a (el, ea)
  • înfățoșea
  • ‑nfățoșea
(să)
  • înfățoșeze
  • ‑nfățoșeze
  • înfățoșa
  • ‑nfățoșa
  • înfățoșă
  • ‑nfățoșă
  • înfățoșase
  • ‑nfățoșase
plural I (noi)
  • înfățoșăm
  • ‑nfățoșăm
(să)
  • înfățoșăm
  • ‑nfățoșăm
  • înfățoșam
  • ‑nfățoșam
  • înfățoșarăm
  • ‑nfățoșarăm
  • înfățoșaserăm
  • ‑nfățoșaserăm
  • înfățoșasem
  • ‑nfățoșasem
a II-a (voi)
  • înfățoșați
  • ‑nfățoșați
(să)
  • înfățoșați
  • ‑nfățoșați
  • înfățoșați
  • ‑nfățoșați
  • înfățoșarăți
  • ‑nfățoșarăți
  • înfățoșaserăți
  • ‑nfățoșaserăți
  • înfățoșaseți
  • ‑nfățoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfățoșea
  • ‑nfățoșea
(să)
  • înfățoșeze
  • ‑nfățoșeze
  • înfățoșau
  • ‑nfățoșau
  • înfățoșa
  • ‑nfățoșa
  • înfățoșaseră
  • ‑nfățoșaseră
Intrare: înfățișare
înfățișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfățișare
  • ‑nfățișare
  • înfățișarea
  • ‑nfățișarea
plural
  • înfățișări
  • ‑nfățișări
  • înfățișările
  • ‑nfățișările
genitiv-dativ singular
  • înfățișări
  • ‑nfățișări
  • înfățișării
  • ‑nfățișării
plural
  • înfățișări
  • ‑nfățișări
  • înfățișărilor
  • ‑nfățișărilor
vocativ singular
plural
înfățoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfățoșare
  • ‑nfățoșare
  • înfățoșarea
  • ‑nfățoșarea
plural
  • înfățoșări
  • ‑nfățoșări
  • înfățoșările
  • ‑nfățoșările
genitiv-dativ singular
  • înfățoșări
  • ‑nfățoșări
  • înfățoșării
  • ‑nfățoșării
plural
  • înfățoșări
  • ‑nfățoșări
  • înfățoșărilor
  • ‑nfățoșărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfățișa înfățișare înfățoșat înfățoșa înfățoșare

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) prezenta; a (se) arăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arăta prezenta attach_file 12 exemple
    exemple
    • Trimiteau un flăcău sau altul cu pușca să vîneze pentru ei, ca să aibă cu ce se-nfățișa acasă. PAS, Z. I 208.
      surse: DLRLC
    • A doua zi se înfățișă la împăratul. ISPIRESCU, L. 22.
      surse: DLRLC
    • Niște boieri, sosind acum, cer voie să se înfățișeze la măria-ta. NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC
    • Cinstea ne este prea mare Să ne-nfățișăm împărăției-tale. TEODORESCU, P. P. 103.
      surse: DLRLC
    • pleonastic Spînul se înfățișează înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 208.
      surse: DLRLC
    • Mi-a venit citație și nu m-am dus să mă înfățișez. DUMITRIU, B. F. 19.
      surse: DLRLC
    • Cînd căruța se opri... ceilalți trei tovarăși lăsară lucrul la răsadniți și se înfățișară. SADOVEANU, P. M. 237.
      surse: DLRLC
    • După o petrecere de trei zile și patru nopți într-un beci mucegăit din Turnu, Gheorghe Dima a fost înfățișat colonelului. GALAN, Z. R. 53.
      surse: DLRLC
    • «Ce om bun!» ai gîndit cînd ea a străbătut cu tine atelierul și te-a înfățișat lui [șefului]. PAS, Z. I 265.
      surse: DLRLC
    • S-a dus la jandarmi și le-a înfățișat buletinele de înscriere la biroul populației. SADOVEANU, P. M. 250.
      surse: DLRLC
    • Aceștia... înfățișară mai întîi împăratului, din partea lui Mihai-vodă, sabia, buzduganul și steagul lui Andrei Bathori. BĂLCESCU, O. II 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîmpia i se înfățișează luminată de scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.
      exemple
      • Alt tablou înfățișa răsăritul lunei. CAMIL PETRESCU, N. 119.
        surse: DLRLC
      • El înfățișează lucrurile așa încît pot fi luate și ca întîmplări obișnuite și ca lucruri din povești. IBRĂILEANU, S. 9.
        surse: DLRLC
      • Acel portret înfățișa un chip îmbrăcat bărbătește. EMINESCU, N. 39.
        surse: DLRLC
      • În nici un period al ei sculptura antică n-a fost poate mai în stare de a înfățișa, cu un caracter mai energic și mai adevărat, asemenea scene. ODOBESCU, S. III 75.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A-și imagina, a-și închipui.
    exemple
    • Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confetti la șosea, ca un bal mascat în uniformă. ARGHEZI, P. T. 69.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fățiș
    surse: DEX '09 DEX '98

înfățișare înfățoșare

  • 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei.
    exemple
    • Înfățișarea veridică și concretă din punct de vedere istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară și educarea oamenilor muncii în spiritul socialismului sînt indisolubil legate de priceperea artistului de a alege fapte vii, esențiale, tipice. V. ROM. mai 1953, 206.
      surse: DLRLC
    • 1.1. științe juridice Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd veniră împricinații la înfățișare... ISPIRESCU, L. 277.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Termen de judecată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • A cîta înfățișare este?
        surse: DLRLC
  • 2. concretizat Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă.
    exemple
    • Avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decît a unui cal de ham. HOGAȘ, M. N. 10.
      surse: DLRLC
    • Harap-Alb... are o înfățișare mult mai plăcută. CREANGĂ, P. 210.
      surse: DLRLC
    • O frumoasă și sălbatică înfățișare are șesul lung care pornește de la Buhalnița și se pierde dincolo de satul Hangu. RUSSO, O. 104.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfățișa
    surse: DEX '09 DEX '98