2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȘÁRE, înfășări, s. f. Acțiunea de a înfășa.V. înfășa.

ÎNFĂȘÁRE, înfășări, s. f. Acțiunea de a înfășa.V. înfășa.

înfășare sf [At: MARIAN, NA. 89 / Pl: ări / E: înfășa] 1 (Înv) Înfășurare (1). 2 Înfășurare (1) a unui copil în fașă Si: înfășat1 (2) înfășătură (1). 3 (Pex) Înfășurare (1) a corpului sau a unei părți a corpului cu un bandaj Si: bandajare, înfășat1 (3), înfășătură (2).

ÎNFĂȘÁRE s. f. Acțiunea de a înfășa.

ÎNFĂȘÁ, înfắș, vb. I. Tranz. A înfășură un copil în scutece (și în feșe); p. ext. a înfășură corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – Lat. infasciare.

înfășa [At: VARLAAM, C. 119 / V: (îrg) anfașa, înfășa, ~șăia, ~șâia, ~șia, ~șuia, umf~, ~șăi / Pzi: înfăș / E: în- + -fașă] 1 vt (Înv) A înfășură (1). 2 vt (Spc) A înfășură (1) un copil în fașă. 3-4 vtr (Pex) A(-și) înfășură (1-2) corpul sau o parte a corpului cu un bandaj Si: a (se) bandaja. 5 vr (Înv) A umbla împleticindu-se Si: a bâjbăi.

ÎNFĂȘÁ, înfắș, vb. I. Tranz. A înfășura un copil în scutece (și în feși); p. ext. a înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – Lat. infasciare.

ÎNFĂȘÁ, înfắș, vb. I. Tranz. 1. A înfășura un copil în scutece (și în feși). Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă. CREANGĂ, O. A. 291. Eu te-am înfășat, eu te-am legănat. ALECSANDRI, T. 943. Mîndră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfășat cu flori de munte, Ca s-agiung viteaz de frunte. id. P. P. 313. 2. A înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. Boierul au descălicat și i-au înfășat piciorul cum se cade. SBIERA, P. 57. Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16.

A ÎNFĂȘÁ înfăș tranz. 1) (copii) A înveli în scutece, legând cu fașa. 2) (mai ales părți ale corpului) A înveli (strâns) cu un bandaj sau cu o fașă. A-și ~ capul. /<lat. infasciare

înfășà v. 1. a lega un prunc în fașe; 2. a înfășură. [Lat. FASCIARE].

înfắș, a v. tr. (lat. infasciare, d. fascia, fașă; it. [in]fasciare, log. faskar, pv. faissar, fr. faisser, sp. fajar, pg. enfaixar. – Înfăș, înfeșĭ, înfașă; să înfeșe). Leg un prunc cu fașa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfășáre s. f., g.-d. art. înfășắrii; pl. înfășắri

înfășáre s. f., g.-d. art. înfășării; pl. înfășări

înfășá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfắș, 2 sg. înféși, 3 înfáșă, 1 pl. înfășắm; conj. prez. 3 să înféșe; ger. înfășấnd

înfășá vb., ind. prez. 1 sg. înfăș, 2 sg. înféși, 3 sg. și pl. înfáșă, 1 pl. înfășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înféșe; ger. înfășând

înfășa (ind. prez. 1 sg. înfăș, 3 sg. și pl. înfașă, 1 pl. înfășăm, ger. înfășînd)

înfăș, -feși 2, -feșe 3 conj., -fășam 1 imp., -fășând ger., -fășare inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂȘÁ vb. v. bandaja, lega, pansa.

înfășa vb. v. BANDAJA. LEGA. PANSA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înfășá (înfắș, înfășát), vb.1. A Înfășura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfășura, a acoperi strîns de jur împrejur. – Var. fașa, înfăș(u)ia. Mr. nfaș, nfășare, megl. anfaș, anfășari. Lat. fasciāre (Pușcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), cf. alb. faškjoń, it. (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, fr. faisser, sp. fajar, port. enfaixar. Pref. în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba și de un der. intern de la fașe, s. v. Este cuvînt comun, cf. ALR, I, 228. Der. înfășetură, s. f. (acțiunea de a înfășa; legătură; scutec); înfășura, vb. (a înfășura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), der. de la un pl. ipotetic sau colectiv *fășuri < fașe, ca gîndgînduriîngîndura; fumfumuriînfumura, cf. îngrijora etc. (după Pușcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din lat. *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă și care nu este confirmat nici de dialecte și nici de celelalte limbi romanice); înfășurător, adj. (care înfășoară); înfășurătură, s. f. (înfășurare); desfășa, vb. (a scoate scutecele); desfășura, vb. (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta).

Intrare: înfășare
înfășare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfășare
  • ‑nfășare
  • înfășarea
  • ‑nfășarea
plural
  • înfășări
  • ‑nfășări
  • înfășările
  • ‑nfășările
genitiv-dativ singular
  • înfășări
  • ‑nfășări
  • înfășării
  • ‑nfășării
plural
  • înfășări
  • ‑nfășări
  • înfășărilor
  • ‑nfășărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfășa
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfășa
  • ‑nfășa
  • înfășare
  • ‑nfășare
  • înfășat
  • ‑nfășat
  • înfășatu‑
  • ‑nfășatu‑
  • înfășând
  • ‑nfășând
  • înfășându‑
  • ‑nfășându‑
singular plural
  • înfașă
  • ‑nfașă
  • înfășați
  • ‑nfășați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfăș
  • ‑nfăș
(să)
  • înfăș
  • ‑nfăș
  • înfășam
  • ‑nfășam
  • înfășai
  • ‑nfășai
  • înfășasem
  • ‑nfășasem
a II-a (tu)
  • înfeși
  • ‑nfeși
(să)
  • înfeși
  • ‑nfeși
  • înfășai
  • ‑nfășai
  • înfășași
  • ‑nfășași
  • înfășaseși
  • ‑nfășaseși
a III-a (el, ea)
  • înfașă
  • ‑nfașă
(să)
  • înfeșe
  • ‑nfeșe
  • înfășa
  • ‑nfășa
  • înfășă
  • ‑nfășă
  • înfășase
  • ‑nfășase
plural I (noi)
  • înfășăm
  • ‑nfășăm
(să)
  • înfășăm
  • ‑nfășăm
  • înfășam
  • ‑nfășam
  • înfășarăm
  • ‑nfășarăm
  • înfășaserăm
  • ‑nfășaserăm
  • înfășasem
  • ‑nfășasem
a II-a (voi)
  • înfășați
  • ‑nfășați
(să)
  • înfășați
  • ‑nfășați
  • înfășați
  • ‑nfășați
  • înfășarăți
  • ‑nfășarăți
  • înfășaserăți
  • ‑nfășaserăți
  • înfășaseți
  • ‑nfășaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfașă
  • ‑nfașă
(să)
  • înfeșe
  • ‑nfeșe
  • înfășau
  • ‑nfășau
  • înfășa
  • ‑nfășa
  • înfășaseră
  • ‑nfășaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfășare

  • 1. Acțiunea de a înfășa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi înfășa
    surse: DEX '98 DEX '09

înfășa înfășare înfășat

  • 1. A înfășură un copil în scutece (și în feșe).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă. CREANGĂ, O. A. 291.
      surse: DLRLC
    • Eu te-am înfășat, eu te-am legănat. ALECSANDRI, T. 943.
      surse: DLRLC
    • Mîndră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfășat cu flori de munte, Ca s-agiung viteaz de frunte. ALECSANDRI, P. P. 313.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bandaja lega (uni) pansa attach_file 2 exemple
      exemple
      • Boierul au descălicat și i-au înfășat piciorul cum se cade. SBIERA, P. 57.
        surse: DLRLC
      • Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16.
        surse: DLRLC

etimologie: