2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înecătoare sf [At: ANTIP, P. 602 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ri / E: îneca + (-ă)toare] (Pes) 1 Lațuri groase care se leagă de parii aripilor. 2 Grinzi groase de salcie, stejar etc., pe care se fixează lesele de la ostrețe.

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.

înecător, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: îneca + -ător] (Rar) Sufocant.

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant; înecăcios.

ÎNECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care îneacă. /a îneca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înecătór (rar) adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre

înecătór adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNECĂTÓR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.

înecător adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.

Intrare: înecătoare
înecătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înecător
înecător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înecător
  • ‑necător
  • înecătorul
  • înecătoru‑
  • ‑necătorul
  • ‑necătoru‑
  • înecătoare
  • ‑necătoare
  • înecătoarea
  • ‑necătoarea
plural
  • înecători
  • ‑necători
  • înecătorii
  • ‑necătorii
  • înecătoare
  • ‑necătoare
  • înecătoarele
  • ‑necătoarele
genitiv-dativ singular
  • înecător
  • ‑necător
  • înecătorului
  • ‑necătorului
  • înecătoare
  • ‑necătoare
  • înecătoarei
  • ‑necătoarei
plural
  • înecători
  • ‑necători
  • înecătorilor
  • ‑necătorilor
  • înecătoare
  • ‑necătoare
  • înecătoarelor
  • ‑necătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înecător

etimologie:

  • Îneca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09