4 definiții pentru îndrugătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrugătu sf [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ri / E: îndruga + -(ă)tură] 1 Îndrugare. 2 Tort mai gros al firelor de in sau de cânepă.

îndrugătúră f., pl. ĭ. Tort îndrugat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndrugătúră s.f. (reg.) firul de tort de pe o drugă (fusul de tors).

Intrare: îndrugătură
îndrugătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrugătu
  • ‑ndrugătu
  • îndrugătura
  • ‑ndrugătura
plural
genitiv-dativ singular
  • îndrugături
  • ‑ndrugături
  • îndrugăturii
  • ‑ndrugăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)