2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrituit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndritui] (Rar) Îndreptățit (2).

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. Îndreptățit. – V. îndritui.

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. – V. îndritui.

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUÍ, îndrítui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 să îndrituiáscă

îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRITUÍT adj. v. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.

îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC.

ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndrituit
îndrituit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitul
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitul
  • ‑ndrituitu‑
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituita
  • ‑ndrituita
plural
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiții
  • ‑ndrituiții
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitele
  • ‑ndrituitele
genitiv-dativ singular
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitului
  • ‑ndrituitului
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitei
  • ‑ndrituitei
plural
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiților
  • ‑ndrituiților
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitelor
  • ‑ndrituitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndritui
îndritui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
singular plural
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
(să)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
(să)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
(să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
(să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
(să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
(să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
îndritui2 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
singular plural
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
(să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
(să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
(să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
(să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
(să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
(să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndritui îndrituit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + drit + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09

îndrituit

  • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndritui
    surse: DEX '98 DEX '09