2 definiții pentru îndrica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrica vr [At: DOINE, 181 / Pzi: îndric / E: în- + dric] (Pop) A se forma.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndricá, pers. 3 sg. îndrícă, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica.

Intrare: îndrica
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndrica
  • ‑ndrica
  • îndricare
  • ‑ndricare
  • îndricat
  • ‑ndricat
  • îndricatu‑
  • ‑ndricatu‑
  • îndricând
  • ‑ndricând
  • îndricându‑
  • ‑ndricându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • îndri
  • ‑ndri
(să)
  • îndrice
  • ‑ndrice
  • îndrica
  • ‑ndrica
  • îndrică
  • ‑ndrică
  • îndricase
  • ‑ndricase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • îndri
  • ‑ndri
(să)
  • îndrice
  • ‑ndrice
  • îndricau
  • ‑ndricau
  • îndrica
  • ‑ndrica
  • îndricaseră
  • ‑ndricaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)