2 definiții pentru îndărătniciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndărătniciune sf [At: VARLAAM, C. 287/1 / V: ~răpn~, îndrăpn~ / Pl: ~ni / E: îndărătnic + -iune] (Înv) 1 Răutate. 2 Răzvrătire.

îndărătnicĭúne și -pnicĭúne f. (d. îndărăpt). Vechĭ. Răzvrătire.

Intrare: îndărătniciune
îndărătniciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărătniciune
  • ‑ndărătniciune
  • îndărătniciunea
  • ‑ndărătniciunea
plural
  • îndărătniciuni
  • ‑ndărătniciuni
  • îndărătniciunile
  • ‑ndărătniciunile
genitiv-dativ singular
  • îndărătniciuni
  • ‑ndărătniciuni
  • îndărătniciunii
  • ‑ndărătniciunii
plural
  • îndărătniciuni
  • ‑ndărătniciuni
  • îndărătniciunilor
  • ‑ndărătniciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)